Fundamentarea planului de finanțarea a investițiilor întreprinderii

INTRODUCERE

Am ales ca temă de licentǎ „ Fundamentarea planului de finantarea a investitiilor intreprinderii” deoarece consider că în economia oricărei ţări investiţiile reprezintă fundamentul pentru dezvoltarea economico-socială. Prin investiţii se asigură creşterea gradului de utilizare a resurselor materiale şi de muncă ale societăţii. Este important de subliniat că toate ţările din Europa de Est care au beneficiat de investiţii masive (Ungaria, Cehia, Polonia) au înregistrat o dezvoltare semnificativă a activităţii economice.

Firma doreşte sǎ fructifice toate oportunitatile ce se ivesc pentru satisfacerea, în cat mai mare masura, a clientilor ei, pentru îmbunatatirea situaţiei economice şi a climatului de afaceri în industria de profil şi pe pieţele pe care le serveşte. În acest sens firma va întreprinde acţiuni adecvate. O direcţie primordialǎ de acţiune va fi aceea de perfecţionare continuǎ a tehnologiilor de fabricatie şi de extindere a bazei de clienti.

Obiectivul major al firmei care trebuie să fie urmărit atât de investitorii de capital cât şi de managerii săi îl constituie maximizarea valorii de piaţă a acesteia. Aşadar, ţinând cont de ansamblul investitorilor de capital adică atât de acţionari sau asociaţi cât şi de cei care asigură capitalurile împrumutate, putem intelege prin analogie obiectivul major de maximizare a averii acţionarilor în maximizarea averii investitorilor de capitel.

Întreprinderea modernă îşi desfăşoară activitatea într-un spaţiu financiar care îi oferă instrumente şi posibilităţi de acţiune specifice, dar care o supune unor constrângeri deosebite. Conţinutul şi condiţiile financiare la care trebuie să facă faţă întreprinderea, precum şi soluţiile care pot fi găsite sunt legate în mod evident de caracteristicile mediului său financiar precum şi de propriile caracteristici.

Astfel, problemele puse gestiunii financiare apar extrem de diferenţiate în funcţie de situatia economica pe care o traverseaza macromediul intreprinderii astfel ca tratarea problemelor unei microîntreprinderi într-o ţară lovita de criza financiara si cu un domeniul constructiilor in prabusire va necesita o atentie aparte.

Primul capitol accentul cade pe decizia de investiţii a firmei. După o scurtă prezentare a principalelor aspecte privind investiţiile, este evidenţiată decizia de investiţii în fiecare din cele trei medii: cert, probabilistic şi incert.

Proiectele de investiţii au o importanţă deosebită pentru dezvoltarea întreprinderii, pentru că ele pregătesc capacităţile şi condiţiile de producţie viitoare, condiţionează competitivitatea întreprinderii şi în consecinţă., rezultatele şi echilibrul financiar.

Deoarece angajează resurse importante pe termen lung, investiţiile prezintă riscuri deosebite, lansarea lor având cel mai adesea un caracter ireversibil, din acest considerent, decizia de investiţii este "un pariu asupra viitorului firmei".

Alegerile efectuate în materie de investiţii reprezintă aspecte esenţiale ale politici întreprinderii, în general, şi ale gestiunii sale financiare în particular, şi constituie una dintre principalele determinante ale dezvoltării sale viitoare.

Perspective financiare favorabile pot fi obţinute, fie continuând cu activităţile actuale, fie făcând investiţii şi lansând noi activităţi. Însa un eşec sau o eroare în legătura cu noile investiţii pot afecta competitivitatea viitoare şi chiar viitorul întreprinderii.

Gestionarii financiari ai întreprinderii trebuie să facă aprecieri asupra investiţiilor realizate în trecut şi asupra nevoilor de investiţii în viitor. Trebuie evaluate efectele investiţiilor precedente şi prevăzute efectele investiţiilor în viitor.

Punerea la punct a procedurilor de diagnostic de evaluare şi de luare a deciziilor cere o delimitare prealabila a operaţiunilor care reprezintă investiţii. Definirea criteriilor de apreciere a proiectelor de investiţii conduce la selectarea celor mai avantajoase proiecte.

Obiectivul politicii de investiţii poate să parǎ familiar şi evident. Totuşi dacă investigăm într-un mod riguros noţiunea de investiţii, vom vedea problemele complexe de delimitare şi de clasificare a investiţiilor.

Aşa cum se ştie, după stadiul său de dezvoltare, mediul financiar pune la dispoziţia întreprinderii o gama de mijloace de finanţare mai mult sau mai puţin substanţială. Foarte diversificată în ţările cu sisteme financiare dezvoltate, această gamă rămâne limitată la tehnicile financiare de baza în majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare. Dar oricare ar fi contextul, întreprinderile sunt confruntate cu alegerea surselor de finanţare.

Autofinanţarea constituie baza oricărei dezvoltări a întreprinderii.

Aportul la capitalul propriu constituie, de asemenea, o sursă substanţială de finanţare a întreprinderilor.

În sfârşit, recurgerea la îndatorare ar trebui, în principiu să aducă completări resurselor întreprinderii, în fapt, aceasta are un rol ridicat în finanţarea lor, chiar dacă rata reală a dobânzii atinge niveluri foarte ridicate.

În adoptarea deciziei de finanţare, firma trebuie să dispună de criterii riguroase care să-i permită sa selecţioneze şi să îmbine aceste surse. Printre variabilele susceptibile să intervină pentru a orienta aceste decizii trebuie subliniatǎ importanţa consideraţiilor referitoare la duratǎ , autonomie şi flexibilitate. Dar alegerea unui mod de finanţare este determinată în mod deosebit, de costul său, pe de o parte şi de preţ şi de structura financiară existentă, pe de altă parte.

Capitolul doi constă în exemplificarea practică printr-un studiu de caz pe seama societăţii S.C.Transilvania Constructii SA, pentru care am realizat o analiză a micro şi macromediului acestei firme. În acest capitol prezint o scurta descriere a societatii prin succesiunea şi importanţa datelor istorice ale întreprinderii dar si o analiza economico-financiarǎ.

Întreprinderea este interesata să obţină informaţii cu privire la: mărimea rezultatelor obţinute, eficienta utilizării resurselor antrenate, modificarea favorabila sau nefavorabila a echilibrului financiar; situaţiei trezoreriei; a lichidităţii si solvabilităţii; principalele surse de finanţară; efectul politicii de preturi promovate si nu in ultimul rând posibilităţile de imbunatatire a situatei economico-financiare si a rezultatelor. Toate aceste informaţii pot fi obţinute prin analiza datelor cuprinse in structurile financiare.

Am încheiat aceastǎ lucrare de licenţǎ prin concluziile desprinse din analiza realizatǎ, şi atrag înca o data atenţia cǎ dezvoltarea economiei unei tari dar şi a intreprinderii se poate realiza numai prin investitii.

CAPITOLUL 1

INVESTITIILE – SURSĂ DE DEZVOLTARE A ÎNTREPRINDERII

1.1. Conţinutul, obiectivele şi clasificarea investiţiilor întreprinderii

Cuvântul "investire" este de origine latină şi a pătruns în limbajul economic, cu sensul de a face un efort bănesc iniţial pentru atingerea unor scopuri ulterioare.

O definiţie care cuprinde elemente de natură economică, dar şi juridică, conform lui P. Masse, cuprinde patru elemente obligatorii, pentru identificarea unei investiţii, şi anume:

- subiectul investiţiei, reprezentat de cei care investesc (persoana fizica sau juridica, publică sau

private, persoane individuale sau în asociere);

- obiectul investiţiei, reprezentat de activele reale sau financiare realizate în urma activităţii ;

- efortul, care reprezintă costul sau cheltuiala certă, efort necesar pentru obţinerea obiectului

- efectele, care pot fi economico-financiare, valorice sau sociale, politice, ecologice, etc, care se

aşteaptă a se obţine în viitorul mai apropriat sau mai îndepărtat.