Gestiunea disponibilităților bănești în condiții de inflație

Denumire: S.C. “Meva” S.A.Sediul: România, jud. Mehedinţi, str. Trandafirilor, nr. 17Data înfiinţării: 15.02.1990Forma juridică : S.C. “Meva” S.A. este o societate cu capital privat, persoană juridică română. Această societate este înscrisă la Registrul Camerei de Comerţ şi Industrie Mehedinţi sub numărul 17 / 27 / 9.02.1990.

Conducerea: organul de conducere al societăţii este Adunarea generală a asociaţilor (A.G.A.), administrarea revenind Consiliului de Administraţie

Modul de constituire: societatea s-a constituit ca societate pe acţiuni în temeiul Lg. 15/1991, privind reorganizarea unităţilor comerciale de stat. O întreprindere pe acţiuni îşi formează capitalul prin subscriere şi vărsare de către acţionari. Remunerarea acţionarilor ia forma dividendelor.

Capitalul este important, însă întreprinderea trebuie să găsească un echilibru în raport cu numărul de acţionari.

Întreprinderea poate să folosească şi finanţarea externă apelând la stabilimente financiare, la bănci şi în acest caz fiind necesară realizarea unui echilibru. S.C. “Meva” se poate finanţa şi prin cotaţie la bursă.

S-a privatizat în conformitate cu normele metodologice, privind procedura standard de privatizare a societăţilor comerciale mici, prin vânzarea de acţiuni.

În cadrul societăţii îşi desfăşoară activitatea un număr mare de angajaţi (aproximativ 300) cu o vârstă medie de 35 de ani şi o calificare adecvată.

Societatea încheie contracte variate, cu firme din diferite ţări ceea ce îi permite desfăşurarea în continuare a activităţii propuse şi astfel personalul este solicitat în continuare pentru efectuarea sarcinilor corespunzătoare.

Rezultatele obţinute diferă de la un an la altul ceea ce produce efecte favorabile sau din contră nefavorabile în activitatea de ansamblu a societăţii.

S.C. “ Meva” S.A. este condusă de un director general ajutat de directori executivi. Organizarea este prezentată în anexă.

Directorul economic coordonează şi conduce compartimentul financiar-contabil (divizat pe cele două servicii ale sale).

Întreprinderea îşi desfăşoară activitatea în legătură cu un ansamblu de norme care se cer respectate, îşi desfăşoară activitatea în cadrul unor fluxuri de natură bănească şi financiară.

Fluxurile băneşti şi financiare depind de o serie de variabile ce ţin de întreprindere dar şi de mediul exterior al întreprinderii.

În cadrul direcţiei financiare operează o diferenţiere între:

-organele de informare (serviciile: contabil, juridic şi fiscal);

-organele de gestiune (trezorerie, planificare, investiţii);

-organe de control (control de gestiune).

Organismele direcţiilor financiare variază de la o întreprindere la alta ( vezi anexa).

S.C. “Meva” S.A. ca persoană juridică este supusă prelevărilor obligatorii sub forma unor impozite şi taxe. Prin urmare este integrată sistemului de impozitare. Venitul întreprinderii este impozitat sub forma impozitului pe profit.

Suma de date pentru analiza financiară o constituie documentele contabile de sinteză: bilanţul, contul de rezultate şi anexa la bilanţ. Bilanţul sintetizează starea patrimonială a întreprinderii la un moment dat, în timp ce contul de rezultate sintetizează rezultatul fluxurilor economice şi financiare de intrare, de prelucrare şi de ieşire pe perioada considerată.

Întreprinderea, indiferent de forma sa de organizare, de ramura sa de activitate, de forma de utilizare a capitalului său, de natura capitalului îşi desfăşoară activitatea în legătură cu un ansamblu de norme ce se cer respectate, îşi desfăşoară activitatea în cadrul unor fluxuri de natură bănească şî financiară.

Fluxurile băneşti şi financiare depin de o serie de variabile ce ţin de întreprindere, dar şi de mediul exterior al întreprinderii.

Raţiunea de a fi constă în crearea unei avuţii materiale şi spirituale, intelectuale pentru satisfacerea unei pieţe a consumatorilor.

Lumea afacerilor este extrem de diversă. Această diversitate este strâns legată de interesele care-i animă pe indivizi. Afacerea este definită în general ca efortul organizat al indivizilor de a produce şi de a vinde, pentru profit, bunuri şi servicii care satisfac nevoile sociale în economia de piaţă.

Afacerii îi este caracteristică concurenţa sau rivalitatea economică, care este o rivalitate dintre afaceri pentru a vinde la clienţi potenţiali.

Firma are niste scopuri şi responsabilităţi bine definite. Noi considerăm că acestea pot fi rezumate astfel:

1.Maximizarea averii proprietarilor;

2.Responsabilitatea socială care ţine nu numai de proprii acţionari, ci şi de salariaţi, clienţi,mediul natural înconjurător, comunitatea în care acţionează;

3.Etica afacerilor, care este strâns legată de al doilea scop. În cadrul eticii afacerilor pe noi ne interesează, în special, etica financiară.

Pe plan etic, banii (forma comună de definire a finanţelor) au simbolizat, totodată, obiect al cupidităţii, răul care provoacă degradarea conştinţei.

Societăţile, indiferent de stadiile de evoluţie a acestora au luptat împotriva degradării omului de către banul nemuncit (obţinut prin speculă, corupţie). Reconcilierea omului cu economia, organizaţia, din care face parte şi banul, este unul din evenimentele marcante ale acestui sfârşit de secol XX în ţările dezvoltate.

În legătură cu întreprinderile româneşti, cu starea finanţelor lor după cinci ani de la trecerea spre sistemul economiei de piaţă, iată ce spunem noi de curând: “Este cazul, în contextul în care se găseşte economia românească, de a ne aţinti cu toţii atenţia spre celula de bază a economiei, şi anume întreprinderea. Ea trebuie restructurată, ea trebuie retehnologizată, ea trebuie privatizată, ea trebuie sprijinită prin mijloacele puse la dispoziţie de legităţile economiei de piaţă. Dacă ea nu este viabilă, adică dacă ea nu este profitabilă, nu poate nici să asigure fluxurile financiare destinate bugetului statului, finanţelor publice.

Dar nu numai atât, ea este motorul cel puternic care urneşte din loc o serie de curele de transmisie făcând ca societatea în plenul său să fie la adăpost de şocuri şi convulsii.”

Întreprinderea viabilă asigură locuri de muncă, asigură altor întreprinderi producţia, asigură venituri care vor fi folosite pentru satisfacerea consumului privat şi a celui public, şi pe acest temei a unui demaraj economic sigur.

În termeni manageriali, o întreprindere este viabilă atunci când are finanţe viabile, când conducătorii acesteia sunt în măsură să realizeze politica financiară a întreprinderii. Sunt destul de multe cazuri în care întreprinderile româneşti nu-şi pot realiza politica financiară dorită.

Acest lucru se întâmplă datorită faptului că politica financiară are ca prime obiective procurarea de fonduri băneşti necesare, repartizarea acestora pe destinaţii şi asigurarea echilibrului financiar.

Motivele vizând realizarea acestor obiective sunt greu de luat, dacă nu imposibil, în condiţiile unui blocaj financiar generalizat la scara întregii economii naţionale, a unui acces prohibit la creditul bancar sau la altă finanţare, a lipsei de perspectivă a agenţilor economici viabili cu care merită să intri în afaceri, a unei decapitalizări evidente şi în continuă creştere, a inexistenţei unei concurenţe reale şi extinse, a lipsei unor măsuri fiscale sau intervenţii directe în recapitalizarea întreprinderilor viabile.

Când se vorbeşte despre finanţe se au în vedere două accepţiuni:

- O accepţiune tehnică;