Gestiunea Riscurilor în Băncile Comerciale din Republica Moldova

“Riscul este condiţia oricărui succes”

L. De Broglie.

INTRODUCERE

Actualitatea temei de cercetare. Perioada de tranziţie la economia de piaţă impune sistemului bancar să se restructureze fundamental, atît din punct de vedere al proprietăţii, cît şi al instrumentariului şi tehnicilor

de lucru. Din punct de vedere al managementului riscului bancar aceste perturbaţii de trecere de la o stare economică la alta impun existenţa unor puternice dezechilibre între ramurile economiei naţionale şi între diferite zone geografice, instabilitatea financiară, distorsiuni monetare,

inflaţie ridicată şi deprecierea monedei naţionale pe piaţa valutară.Dependenţa băncilor faţă de sistemul economic determină că nivelul general al riscului stabilit pentru aceasta să nu poată fi mai mic decît cota de risc a ţării, determinată de performanţele oglindite în indicatorii macroeconomici elaboraţi periodic (PIB, soldul balanţei de plăţi, nivelul rezervelor valutare). Managementul riscului în sistemul bancar naţional are un anumit specific impus de situaţia economiei în tranziţie, dar şi de particularităţile mediului bancar intern.

La momentul actual, problema managementului riscurilor devine din ce în ce mai actuală. În acelaşi timp, însăşi noţiunea risc devine tot mai puţin clară, mai complicată şi discutabilă. În prezent există peste o sută de definiţii ale noţiunii de risc.Unele dintre ele sunt mai generale şi universale, altele sunt mai mult legate de specificul problemelor cercetate.

Dar ele toate sunt unite printr-o trăsătură comună – concentrarea asupra manifestării externe a riscului, ceea ce în final se reduce la teoria probabilităţii. În cazul dat, nu are loc dezvăluirea naturii riscului, surselor sale de provenienţă. Dar numai înţelegerea surselor de provenienţă, a cauzelor de apariţie a unui eveniment ne permite să-l influenţăm sau (în cazul nostru) să administrăm riscul.

Cu toate că noţiunea de risc apare la intersecţia mai multor domenii ştiinţifice, în focusul acestei teze se află riscurile bancare, problema managementului acestora devenind extrem de actuală.

Este necesar de remarcat că pentru băncile comerciale din Republica Moldova riscurile deja nu mai constituie o abstracţie. Pe parcursul ultimilor 15 ani, sistemul bancar naţional nu o dată a trecut prin perioadele de criză, care au demonstrat diferite tipuri de riscuri bancare şi mărimea pierderilor cauzate de ignorarea lor.

Ca rezultat, din punctul de vedere al dirijării riscurilor, piaţa bancară a devenit cea mai ajustată (reglată) din partea organelor de supraveghere. Banca Naţională a Moldovei urmărind cerinţele Comitetului de Supraveghere Bancară de la Basel deja demult a introdus sistemul forţat de control al riscurilor (cu toate că el nu poartă astfel de denumire), care prevede: formarea fondului rezervelor obligatorii pentru depozitele atrase; formarea rezervelor pentru reducerile pentru pierderi la credite; cerinţele faţă de structura portofoliului de credite; cerinţele faţă de mărimea minimă necesară a capitalului normativ total; limitele la poziţia valutară deschisă etc.

Sunt oare toate aceste măsuri, luate de BNM, suficiente pentru dirijarea riscurilor în băncile comerciale din Moldova, sau un spectru complet al riscurilor bancare poate fi evidenţiat numai de o anumită bancă comercială? Din care considerente putem afirma că dirijarea riscurilor bancare este posibilă şi necesară?

În opinia noastră, doar descoperind geneza riscului bancar, putem da răspuns la întrebările privind managementul riscurilor, ceea ce a determinat obiectivele şi scopurile tezei.

Asumă-ţi riscuri. Dacă învingi, vei

fi fericit; dacă pierzi, vei fi înţelept.

(Anonim)

CAPITOLUL I . BAZELE TEORETICE A RISCURILOR BANCARE

1.1. Considerații generale privind conceptul de risc

Oamenii, instituţiile, societăţile au fost întotdeauna confruntate cu probleme de risc şi incertitudine. Progresul societăţii contemporane a fost posibil datorită asumării unor riscuri. De aceea, economiile libere contemporane realizează într-o măsură mai mare modele cu condiţii de risc şi incertitudini decît economiile centralizate.

Astfel, din cele mai vechi timpuri, problematica riscurilor şi incertitudinii a preocupat atât lumea specialiştilor, cît şi lumea practicienilor şi a oamenilor de rînd.

Riscurile sunt inerente în toate tranzacţiile, dar sunt rare cazurile în care acestea sunt complet eliminate. De aceea este important, pe cît posibil , ca riscurile să fie înţelese şi evaluate într-o manieră logică şi explicită. În anumite accepţiuni prin risc se înţelege manifestarea unei instabilităţi ce rezultă din alegerea unui obiectiv greşit. Astfel riscul apare în dependenţă de un obiectiv ales precum şi în legătură cu cauzele concrete ale obiectivului greşit ales. Riscul poate fi privit şi sub aspectul pericolului /pierderii pe care îl / o generează o decizie greşită în opoziţie cu o altă decizie ce ar fi fost mai bună.

Într-o altă accepţiune riscul poate fi privit şi sub aspectul posibilităţii apariţiei unei pierderi dar trebuie abordat în opoziţie cu posibilitatea apariţiei unui câştig. În urma unei decizii financiare rezultatul poate fi sau câştig sau pierdere, în primul caz fiind vorba de “şansă” iar în al doilea caz este vorba de “risc”.

Ca orice activitate, şi cea bancară este supusă riscurilor, dintre cele mai diverse. De aceea, riscul există permanent, el însoţeşte ca o umbră toate afacerile băncii şi se produce sau nu, în funcţie de condiţiile care i se creează.

Orice operaţiune financiară se consideră riscantă, dacă eficienţa ei e incertă, adică nu se cunoaşte în momentul încheierii tranzacţiei. Astfel riscul fiind caracteristic aproape tuturor tranzacţiilor de pe piaţa financiară.