Globalizarea și condițiile de muncă în țările în curs de dezvoltare. studiu de caz Indonezia

INTRODUCERE

Globalizarea , definită ca desfinţarea barierelor din calea comerţului migraţiei şi investiţiilor peste hoatare. , afectează direct atat muncitorii din tările dezvoltate cât şi din ţările în curs de dezvoltare. Chiar dacă majoritatea comerţului şi investiţiilor se desfăşoară între tările industrializate , rata de creştere a acestor interacţiuni este mai mare în ţările în dezvoltare. Acesastă situatie prezintă atât oportunităţi cât şi riscuri pentru muncitorii din ţările sărace.

În ultimele două decenii pieţele muncii din întreaga lume au devenit din ce în ce mai integrate. Schimbările politice şi reformele economice au transformat China India Indonezia şi fostele ţări ale blocului comunist , implicând efectiv consistenta forţă de muncă a acestora in economii de piaţă. În acelaşi timp , dezvoltarea tehnologiilor , combinată cu înlăturarea progresivă a restricţiilor privind comerţul şi fluxurile de capital transfrontaliere , au permis ca procesele de producere să fie relocate mai departe de pieţele ţintă pentru un număr tot mai mare de produse şi servicii. Procesul de alegere a locaţiei centrului de producţie a devenit mai receptiv faţă de costurile relative cu forţa de muncă

Unii critici au afirmat ca presiunea competitivă impusă de concurenţa internatională este probabil să creeze un trend descendent cu privire la standardele de muncă pe plan global. Adepţii anti-globalizare au afirmat frecvent că competiţia indusă de globalizare determină firmele sa ignore standardele de muncă in efortul lor de a reduce costurile. Acesta este unul din nenumăratele motive de ingrijorare ale populatiei si care cauzează o atitudine negativa faţă de procesul globalizarii. Această lucrare încearcă să ofere dovezi care să combată diferitele scenarii negative , atat printr-o analiză a literaturii din domeniu cat si prin măsurători la nivel de ţară. Indonezia este aleasă ca ţară studiată deoarece reprezintă una din cele mai mari pieţe ale muncii iar intervalul relativ scurt al procesului de liberalizare ar putea reliefa mai usor unele efecte ale globalizarii asupra condiţiilor de muncă.

Scopul acestei lucrări este să ofere globalizarii, un concept care se identifică în mintea multor oameni cu firmele multinaţionale si cu capitalismul lacom şi care ar exploata pe oricine , o imagine mai umană prin prisma efectelor benefice pe care le are asupra condiţiilor de muncă în intreaga lume şi în special în ţările în dezvoltare.

Capitolul 1

Globalizarea

Intensificarea globalizării constituie trăsătura fundamentală a economiei mondiale la începutul secolului XXI. Ea se caracterizează prin accentuarea tendinţei de reducere şi eliminare a barierelor dintre economiile naţionale, precum şi amplificarea legăturilor dintre aceste economii. Deşi este unul dintre cei mai utilizaţi termeni în literatura de specialitate, nu se poate spune că există o definiţie general acceptată.

Pe masura ce devine tot mai mult o realitate contemporană , globalizarea ajunge sa fie si cel mai controversat concept în literatura economică şi politică internaţională.Trăim într-o lume globalizată , şi totuşi nu există încă un consens cu privire la ceea ce inseamnă globalizare. Pentru unii, inseamnă accesul la Internet; pentru alţii, posibilitatea de a munci în strainatate. Pentru mulţi , globalizarea inseamnă sa poţi cumpara din Romania un tricou facut in China de o multinaţională franceză cu acţionari americani. Pentru investitori , inseamnă sa-ţi muti capitalul dintr-o ţară în alta , de la o zi la alta. Pentru muncitori , poate insemna fie un salariu peste media naţională, fie somaj. Astfel, intr-o accepţiune a termenului , globalizarea presupune existenta unei singure economii globale, cu politici macroeconomice globale.

1.2. Formele globalizării

Comerţul internaţional - o parte din ce în ce mai mare a bunurilor şi serviciilor consumate provin din importuri. În domeniul relaţiilor financiare externe, procesul de globalizare se oglindeşte aşadar în creşterea mai rapidă a comerţului internaţional faţă de producţia mondială. În perioada 1950 – 1994, comerţul internaţional a crescut de 14 ori, în timp ce producţia mondială a sporit de 5,5 ori. Dinamica rapidă a comerţului internaţional constituie o consecinţă a adâncirii diviziunii internaţionale a muncii, a liberalizării accesului pe pieţele externe de bunuri şi servicii şi a progresului tehnicii în domeniul transporturilor şi telecomunicaţiilor.

Investiţiile străine directe - factorii determinanţi ai creşterii rapide a investiţiilor străine directe sunt: liberalizarea politicilor în domeniu; implementarea programelor de privatizare, cu participarea investitorilor străini; achiziţiile şi fuzionările de întreprinderi, ca urmare a sporirii concurenţei; noile tehnologii, care facilitează transporturile şi telecomunicaţiile, precum şi organizarea managementului firmelor implantate la mari distanţe.