Globalizarea sistemelor financiare. analiza proceselor de încurajare a dezvoltării financiare și în țările emergente

INTRODUCERE

Motto al ultimelor doua decenii, termenul de globalizare are o diversitate de accepţiuni, ceea ce constituie o sursă de confuzie. Atunci când se referă la globalizare, economiştii şi oamenii de afaceri se gândesc mai ales la internaţionalizarea crescândă a pieţelor, adică acea tendinţă către o mai pronunţată integrare economică şi financiară. Conform definiţiei folosite în medii economice, globalizarea se referă mai ales la nivelul integrării internaţionale. Din acest punct de vedere, interdependenţa trebuie înţeleasă ca o consecinţă a acestui proces de internaţionalizare, şi nu ca o definiţie.

Dintr-o perspectivă istorică, globalizarea financiara nu este un fenomen nou, însă amploarea sa actuală este fără precedent. Fluxurile de capital există de multă vreme. În timp, numeroase studii au demonstrat că fluxurile de capital de acum o suta de ani sunt comparabile cu cele din ziua de azi. La acea epoca însă, un număr limitat de ţări şi sectoare participau la aşa numita globalizare financiară. Fluxurile de capital erau destinate în principal sprijinului fluxurilor comercial, aceste fluxuri luau cel mai adesea forma obligaţiunilor şi erau pe termen lung.

În ultimii ani, în ciuda impresiei generale privind globalizarea financiară, sistemul financiar internaţional are încă un nivel insuficient de integrare, iar segmentarea pieţelor de capital persistă. În acelaşi timp însă, acest fenomen este greu reversibil şi aceasta datorită recentei dereglementări a sistemelor financiare, progresului tehnologic din domeniul serviciilor financiare şi de comuncaţii, precum şi diversităţii canalelor de difuzare a globalizării financiare.

Rezultat al dezvoltării economice din ultimele secole, relaţiile financiar-monetare internaţionale au cunoscut o explozie puternică mai ales în cea de-a doua parte a secolului XX. Gradul tot mai ridicat de integrare al pieţelor financiare internaţionale îşi pune amprenta din plin asupra modului de derulare şi de orientare a fluxurilor financiare internaţionale. Globalizarea financiară este un proces ireversibil care produce modificări structurale şi funcţionale în ansamblul economiei mondiale. În aceste condiţii, înţelegerea modului de funcţionare a pieţei financiare internaţionale, a mecanismelor şi instrumentelor specifice acesteia, constituie o condiţie de bază a dezvoltării economice şi al progresului general. În contextul actual, în care orice operaţiune comercială internaţională (indiferent de gradul său de complexitate) nu se mai poate derula fără accesul direct la piaţa financiară internaţională, cunoaşterea acesteia de către operatorii economici interesaţi de o dezvoltare a afacerilor lor în plan internaţional devine obligatorie.

Această lucrare începe în a analiza unele perspective asupra procesului de globalizare şi apoi prezintă o imagine de ansamblu a sistemului monetar financiar internaţional. Având o structură bine conturată şi o arie distinctă de manifestare, relaţiile financiare internaţionale sunt de fapt o prelungire a relaţiilor economice apărute între diferitele ţări. Cele mai importate aspecte avute în vedere în studiul modului de manifestare şi derulare al fluxurilor financiar-monetare internaţionale, şi pe care lucrarea de faţă îşi propune să le analizeze în detaliu sunt: instituţiile financiare internaţionale cu vocaţie universală, evoluţia sistemului monetar internaţional, aranjamentele monetare internaţionale existente în prezent, principalele instrumente utilizate pe pieţele financiare internaţionale, intermedierea financiară şi rolul acesteia în derularea fluxurilor financiare internaţionale.

CAPITOLUL I: GLOBALIZAREA ECONOMICĂ

1.1. Aspecte generale privind fenomenul de globalizare

Economia internaţională este marcată de o multitudine de mutaţii de fond care remodelează ţesătura de interdependenţă pe baza cărora ea funcţionează. Dezvoltarea societăţii internaţionale şi adaptarea continuă a structurile economice la modificările rapide ce au loc pe plan mondial plasează practic toate naţiunile într-un proces continuu de restructurare şi tranziţie.

Două forţe principale, dinamice şi în interdependenţă, conduc acest proces şi anume:

- adâncirea procesului de globalizare a economiei mondiale;

- apariţia şi dezvoltarea aranjamentelor economice regionale.

Globalizarea poate fi definită ca fiind cea mai înaltă formă de internaţionalizare a activităţii economice.

Tendinţele de globalizare se manifestă în economia mondială pe mai multe planuri: al integrării sistemului internaţional de producţie, al integrării unor pieţe de mărfuri sau servicii, al convergenţei politicilor economice ale economiilor naţionale. Fenomenul globalizării potenţează şi mai mult rolul informaţiei ca resursă decisivă a dezvoltării economice în etapa actuală.

Globalizarea reprezintă procesul de întrepătrundere tot mai accentuată între economiile naţionale. Ne îndreptăm spre un nou sistem economic mondial global, unde interdependenţa economică dintre ţări reprezintă elementul esenţial.