Guvernanța corporativă

În literatura de specialitate, guvernanța corporativă cuprinde ansamblul de reguli și principii după care funcționează o întreprindere, modul de relaționare dintre manageri și contabili, felul în care aceștia fac față diverselor provocări ce apar în desfășurarea activității economice în cadrul întreprinderii.

În condiţiile lumii de astăzi, aflată sub efectul crizei economice este nevoie de oameni cu o viziune completă asupra realităţii înconjurătoare care să poată identifica problemele cu care se confruntă organizaţiile şi care să ofere soluţiile necesare în vederea rezolvării acestora. Prin activitatea pe care o desfăşoară, auditorii interni au responsabilitatea de a implementa un sistem de control intern adecvat şi de a menţine riscurile la un nivel scăzut în vederea obţinerii de performanţe cât mai bune de către organizaţia din care fac parte. Astfel, auditul intern contribuie la implementarea unor procese şi structuri eficiente de guvernanţa corporativă în cadrul acestora.

Lucrarea de față intitulată ,,Rolurile, statusurile și relaționările contabililor și managerilor în cadrul guvernanței corporative” tratează noțiunea de „guvernanță corporativă” cu tot ceea ce implică, astfel : în primul capitol sunt prezentate noțiuni introductive despre acest concept, teoriile de bază ale guvernanței corporative, componentele, rolul și principiile sistemelor de guvernanță corporativă, principalele modele de guvernanță corporativă, precum și câteva aspect legate de modul de implementare a sistemelor de guvernanță corporativă în România. În capitolul al doilea se face corelația între sistemele de guvernanță corporativă și rolul auditului intern în buna funționare a acestor sisteme. În capitolul al treilea am ales să fac un studiu de caz pe o societate comercială pentru a pune în evidență aspectele prezentate în capitolul unu și doi. Astfel, acest studiu se bazează pe chestionare între managerii și contabili dintr-o societate cu rolul de a pune accent pe modul în care aceștia conlucrează pentru buna desfășurare a activității economice a întreprinderii.

CAPITOLUL 1. GUVERNANȚA CORPORATIVĂ - NOȚIUNI INTRODUCTIVE

1.1. Definirea conceptului de guvernanță corporativă

Cuvântul „guvernanță” vine din cuvântul grecesc „kybernaien”, iar în limba latină „gobernace”, pentru a desemna conducerea unei corăbii pe mare. La sfârșitul secolului douăzeci începe să se discute despre conceptul de „new public management” şi de „corporate gouvernance”, care audus la apariția unui nou mod de conducere a întreprinderilor, publice sau private.

În prezent, governance înseamnă acea conducere care corelează acţiunea diferiţilor factori umani şi materiali, într-o întreprindere, de orice natură (industrială, financiară, culturală, educaţională etc.), în vederea succesului acesteia în atingerea scopurilor pe care şi le-a propus. Abordarea governance pare a fi calea spre o autoorganizare mai aptă să genereze performanţe competitive în epoca globalizării.

Există mai multe definiții ale conceptului de guvernanță corporativă, iar în cele ce urmează le vom prezenta pe cele mai elocvente.

Termenul de guvernanţă în româneşte este sinonim cu termenul de administrare / proces de administrare. În dicţionarul limbii române există şi termenul de guvernanţă care înseamnă conducere şi care implică toate activităţile din cadrul unei entităţi care intră în sfera managementului.

Guvernanţa corporativă poate fi privită ca o conducere în ansamblu a întregii organizaţii prin acceptarea tuturor componentelor interne, care funcţionează împreună, care în final vor fi integrate conducerii, şi implementate managementului riscurilor din cadrul organizaţiei şi a sistemului de management financiar şi control intern, inclusiv a auditului intern.

Din dicționarul englez Oxford (2008) reiese definiția „guvernării” ca act, manieră, fapt sau funcţie de conducere, administrare, management. Cuvântul este de origine latină, sugerând noţiunea de „direcţie”. Termenul de o „bună guvernanţă corporativă” a fost menționat pentru prima dată în anul 1932 de către Adolf Berle şi Gardiner Means, în teoria agenției. Shleifer &Vishny (1997) scot în evidență aspectele financiare ale guvernanţei corporative în lucrările lor şi definesc guvernanţa corporativă ca fiind modul în care furnizorii de fonduri ai unei companii se asigură că-şi vor primi beneficiile cuvenite de pe urma investiţiei făcute.

Din punctul de vedere al lui Hofstetter (2002), guvernanţa corporativă cuprinde totalitatea problemelor organizaţionale, structurale ale entităţii, care protejează direct sau indirect acţionarii, care se preocupă de problemele organizaţionale şi de control ale managementului.

Conform Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), conceptul de guvernanţă corporativă este definit ca fiind unul dintre elementele cheie pentru îmbunătăţirea eficienţei şi creşterii economice, precum şi pentru extinderea încrederii investitorilor, implicând un set de relaţii instituite între managementul companiei, consiliului său de administraţie şi acţionari și furnizează o structură prin care