Impactul economic și social al emigrației românești în perioada contemporană

Introducere

Migrația românilor a devenit una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă România de la ieșirea du sub regimul comunist. Analiza legata de problema migrației românilor presupune cunoașterea în detaliu a motivațiilor și a caracteristicilor migranților, a circulației acestora, dar și a unor date conexe, a căror influență asupra fenomenului migraționist poate fi directă sau indirectă.

Primul capitol cuprinde aspecte legate de: teoriile încearca sa cuprindă fenomenul migrației în termeni teoretici; evoluția problematicii migrației internaționale respectiv contextul în care au apărut din perioada marilor descoperiri geografice; evoluția fenomenului migraționist în care este implicat poporul român, de la primele precari ale românilor în „Lumea Noua” la finele secolului al XIX-lea, la plecările românilor mai înstăriți de teamă încarcerărilor în lagărele comuniste de muncă silnică, și într-un final la căpătarea libertății de mișcare în afara granițelor și începerea exodului în masă a celor care au rămas fără un loc de muncă și au plecat pentru a-și crea un trai mai bun propria țară.

Cel de-al doilea capitol se axează pe parte economică a fenomenului de migrație, ata în țara de origine, România, cât și în țara de destinație, Spania. În acest capitol voi vorbi despre efectele pozitive dar și cele negative care se produc în momentul în care are loc un transfer de forță de muncă dintr-o țară în alta, ce beneficii aduc românii în Spania și în România dar și ce se pierde odată cu realizarea acțiunii de emigrare, respectiv imigrare.

În ultimul capitol intitulat „Impactul social al emigrării” am înglobat o parte dintre problemele, grijile, dar și nevoile ce se răsfrâng asupra emigrantului plecat la muncă în străinătate. „Ce se întâmplă cu familia emigrantului în momentul în care el decide să plece la muncă și implicit ce transformări au loc în cadrul familiei?”; „Cat de afectați sunt copii?”; „Cum este să fii un emigrant într-o țară de care ai dor auzit?”; „Cum ești tratat de către localnici?”, aceste sunt întrebările la care am încercat să aflu un răspuns până la finalul capitolului.

Capitolul I: Teoria migrației si contextul migrației

Migrația pe lângă mortalitate și natalitate reprezintă una dintre cei mai importanți factori când vine vorba despre evoluția populație, migrația poate fi considerate unul dintre cele mai vechi fenomene sociale, ea având un caracter extern deoarece deplasarea se face dintr-o țara în alta, dintr-o regiune geografică în alta și de pe un continent pe altul. (Faist, 2000).

Datorită faptului că fenomenul migrației internaționale a luat amploare, dar și al faptului că migrația internațională constituie cea de-a doua componentă importantă a dinamicii demografice, migrația a fost dezbătută din mai multe puncte de vedere și de-a lungul timpului s-au formulat diferite abordări teoretice cu privire la acest fenomen. Teoriile apărute pe tema migrației depind foarte mult de perioada în care au fost concepute, altfel avem teoriile clasice, modelul "push-pull", teoriile neoclasice și teoriile contemporane

1.1. Teoriile migrației

a. Teoriile clasice

Teoriile clasice ale migrației au fost abordate de mercantilism, școala clasică și marxism. Mercantilismul (secolele XVI - XVIII) considera emigrarea către colonii ca fiind un lucru bun, dorind ca mâna de lucru să fie ieftină și abundentă. Nicholas Barbon (1640 - 1698) a criticat ideile concepute de către mercantiliști și a afirmat că importul înseamnă de fapt cumpărarea de mână de lucru externă, iar exportul vânzarea de mână de lucru internă.

Adam Smith (1723-1790), a propus ideea că piața liberă și schimbul liber sunt elementele fundamentale pentru dezvoltarea economică și utilizarea eficientă a resurselor, prin urmare, a cercetat migrația și a recomandat desființarea barierelor dintre state, deplasarea populației și a capitalului.

Marxismul, curent propus de către Karl Marx (1818-1883), afirma faptul că migrația este caracterizată prin mișcarea și dezvoltarea populației, iar emigrarea spre colonii putea diminua crizele de supraproducție. (Marx, 1867)