Importanța Politcii de Mediu în Activitatea Firmei - Studiu de caz - Roșia Montană Gold Corporation

Domeniu: Economie

Conține 3 fișiere: doc

Pagini : 87 în total

Cuvinte : 27487

Mărime: 389.15KB (arhivat)

Publicat de: Alexandru N.

Puncte necesare: 14

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: NICOLAE MARINESCU

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ "DIMITRIE CANTEMIR" FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE BRAŞOV

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

Cap. I Conflicte generate de activitate economic asupra protecţiei mediului 2
1.1 Ce este dezvoltarea durabilă - 2
1.2 Resursele naturale, mediul înconjurator şi creşterea economică 6
1.3 Managementul mediului 9
Cap. II Prezentarea Proiectului de dezvoltare Roşia Montană 17
2.1 Raport informativ 17
2.2 Stadiul actual – Procedura de evaluare a impactului ecologic 23
Cap. III Studiul de caz: Proiectului Roşia Montană asupra mediului 26
3.1 Cadru general – Proiectul Roşia Montană 26
3.2 Alternative pentru proiectul Roşia Montană 30
3.3 Gospodărirea apelor acide de drenaj şi a apelor tehnologice 35
3.4 Programe comunitare 38
3.5 Patrimoniul cultural 40
3.6 Planurile privind sistemul de management de mediu şi social 45
3.7 Minimizarea cantităţilor de deşeuri şi strategiile de gestionare a deşeurilor solide/periculoase 49
3.8 Procesarea minereului si strategia de închidere 51
3.9 Dezvoltarea exploatării de suprafaţă şi strategia de închidere 54
3.10 Reflectarea în media a proiectului 57
Cap IV. Concluzii şi propuneri 70
Anexă 74

Extras din licență

Introducere

Acesta lucrare are drept subiect compatibilitatea proiectului minier Roşia Montană (de acum înainte numit Proiectul) din România cu principiile şi normele sistemului legislativ al Uniunii Europene. Regiunea din jurul Roşiei Montane a fost cunoscută în antichitatea romană sub numele de Alburnus Maior, iar astăzi reprezintă cel mai mare depozit de aur al Europei.

Examinarea legală ce urmează începe cu o analiză a legislaţiei Comunităţii Europene (legislaţia CE) ca atare şi în directă legătură cu legitimitatea proiectului. Din 1967, legislaţia mediului a început să deţină un rol important în legislaţia CE. Din acest motiv, vorbim despre CE ca fiind o „Comunitate bazată pe mediu” astăzi.

Astfel, legislaţia CE trebuie examinată, în primul rând, pe baza problemei mediului amintită mai sus. Mai departe, Convenţia Europeană asupra Protecţiei Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului (CEDO) din 4 noiembrie 1950 serveşte ca punct de plecare pentru comunitatea valorilor europene care garantează drepturi inalienabile indivizilor şi este întărită de Sistemul de Protecţie a Drepturilor Omului de la Strasbourg. În cadrul jurisdicţiei Curţii Europene de Justiţie (CEJ), CEDO a fost de asemenea considerată parte a legislaţiei Comunităţii Europene. Acest statut a fost recunoscut constituţional de tratatele de la Maastricht (1992) şi Amsterdam (1997)1. Ca urmare, trebuie să se facă apel la CEDO pentru a rezolva problema amintită mai sus.

Totuşi, experţii trebuie să scoată în evidenţă faptul că, în primul rând, particularitatea acestei probleme constă în faptul că examinarea Proiectului este făcută aici pe baza unei poziţii legale care nu va avea nici un efect până când România nu va face parte din Uniunea Europeană, deoarece doar atunci aceste legi ale UE/CE referitoare la mediu vor fi obligatorii pentru această ţară şi vor trebui puse în aplicare. Acest lucru este în favoarea intereselor clientului Proiectului. Totuşi, nu se aplică problemei compatibilităţii Proiectului cu Convenţia amintită mai sus. Din moment ce România este membră a Consiliului Europei, CEDO este deja obligatorie pentru statul român2 şi poate fi pusă în aplicare printr-o hotărâre a Curţii Drepturilor Omului de la Strasbourg.

Cap. I Conflicte generate de activitate economic asupra protecţiei mediului

1.1 Ce este dezvoltarea durabilă ?

Conceptul de dezvoltare durabilă exprimă procesul de lărgire a posibilitaţilor prin care generaţiile prezente şi viitoare işi pot manifesta pe deplin opţiunile în orice domeniu economic, social, cultural sau politic, omul fiind aşezat in centrul acţiunii destinate dezvoltării.

Dezvoltarea economică durabilă presupune existenţa unor condiţii economice, culturale, şi de mediu favorabile. Dacă sin perspectiva istorică, condiţiile economice au avut un rol covărşitor in evoluţia speciei umane, celelalte condiţii nu mai pot fi, astăzi, ignorate, componenta economcă reprezentînd, însă, factorul esenţial al dezvoltării.

În raportul Brundland, intitulat „Viitorul nostru comun” eliberat de Comisia Mondială Independentă pentru mediu şi Dezvoltare, prezentat la Conferinţa Naţiunilor Unite de la Rio de Janeiro, din iunie 1992, dezvoltarea economică durabilă este concepută în viziunea reconcilierii dintre om si natură în sensul stabilirii unui nou parteneriat între cele două entităţi, a echilibrului şi a armoniei dintre ele „pe o nouă cale de dezvoltare, care să susţina progresul uman nu numai în cateva locuri şi pentru caţiva ani, pentru întreaga planetă, şi pentru un viitor mai îndelungat”.

Raportul mondial al dezvoltării Umane (1996), elaborat sub egida Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), sintetizează patru componente esenţiale ale paradigmei dezvoltare durabilă:

a) Productivitatea: populaţia trebuie să-şi sporească productivitatea şi să participe pe deplin la procesul de generare a veniturilor, creşterea economică reprezentand un subsistem al modelelor de dezvoltare umană;

b) Echitatea: populaţia trebuie să aibă acces echitabil la opţiuni;

c) Durabilitatea: accesul la opţiuni trebuie asigurat nu numai generaţiilor prezente, ci şi pentru generaţiile viitoare. Toate formele de capital – fizic, uman şi mediu – trebuie reîntregite