Instrumente de plată

Lucrarea de faţă, intitulată „Instrumente de plată şi de credit utilizate în schimburile economice internaţionale” îşi propune să prezinte principalele aspecte legate de utilizarea instrumentelor de plată în relaţiile de plăţi externe, accentul fiind pus pe latura pragmatică, pe implicaţiile fenomenelor analizate. În acest sens s-a recurs la numeroase scheme, diagrame şi modele de documente. În măsura în care prezentarea sau analiza unor fenomene au impus-o nemijlocit, lucrarea a recurs şi la prezentarea unor noţiuni teoretice.

Pentru orice economie operaţiunile de plăţi interne sau internaţionale reprezintă un circuit vital al acesteia, fluxurile plăţilor reprezentând în fapt resursele ce revin unei entităţi economice sau sociale de care depinde menţinerea, dezvoltarea şi evoluţia activităţii sale.

Efectuarea plăţilor internaţionale este nemijlocit legată de existenţa mijloacelor şi instrumentelor de plată precum şi a modalităţilor de plată, concepte cu un conţinut clar delimitat în literatura de specialitate.

În prima parte a lucrării sunt prezentate conceptul de instrument de plată şi de credit şi cadrul juridic al relaţiilor internaţionale de plăţi. Prezentarea cadrului juridic are în vedere atât convenţiile internaţionale cât şi reglementările interne cu privire la utilizarea efectelor de comerţ.

Partea centrală a lucrării prezintă în detaliu fiecare instrument de plată şi de credit, respectiv cambia, cecul şi cardul de plată, prin prisma modului de utilizare, a efectelor financiare pe care acestea le produc şi a avantajelor şi dezavantajelor pe care le conferă utilizatorilor.

Având în vedere faptul că în prezent economiile naţionale sunt supuse procesului de globalizare şi integrare a lor în cadrul economiei mondiale, trebuie acordată o atenţie deosebită modului de utilizare a instrumentelor de plată în cadrul relaţiilor de plăţi externe, deoarece acesta poate constitui o frână sau un stimul pentru dezvoltarea relaţiilor de afaceri ale unei firme cu străinătatea.

Partea finală a lucrării prezintă un studiu cu privire la utilizarea instrumentelor de plată şi de credit în relaţiile de plăţi ale României la momentul actual şi o perspectivă de ansamblu asupra derulării pe viitor a schimburilor economice internaţionale prin intermediul acestor documente.

Baza documentară a lucrării cuprinde o serie de cărţi de referinţă din literatura de specialitate la care se adaugă publicaţiile cu caracter periodic.

CAPITOLUL 1

CONCEPTUL, ROLUL ŞI NECESITATEA INSTRUMENTELOR DE PLATĂ ŞI DE CREDIT ÎN SCHIMBURILE ECONOMICE INTERNAŢIONALE

Instrumentele de plată şi de credit utilizate în schimburile economice internaţionale „sunt efecte de comerţ sau înscrisuri în valută, prin care se reglementează achitarea sau lichidarea unor creanţe provenite din operaţiile de export şi import de bunuri şi servicii”.

Printre cele mai frecvent utilizate instrumente de plată şi de credit în relaţiile economice internaţionale se numără cambia, biletul la ordin şi cecul. Acestea mai sunt cunoscute şi sub denumirea de titluri de credit, efecte de comerţ, efecte comerciale, titluri comerciale. De asemenea, cambia şi biletul la ordin mai poartă şi denumirea de „poliţe”.

Juriştii utilizează cu precădere termenul de „titluri de credit”, atât în dreptul internaţional cât şi naţional, problemele referitoare la cambie, bilet la ordin şi cec fiind tratate la capitolul „titluri de credit”, în timp ce economiştii utilizează cu precădere noţiunile de „efecte de comerţ” şi de „instrumente de plată şi de credit”. Deşi denumirile diferă, ele exprimă acelaşi concept.

Juriştii P.V. Pătrăşcanu şi O. Sachelarie definesc titlurile de credit „ca nişte documente necesare pentru exercitarea drepturilor literale şi autonome cuprinse între ele.”

Alţi autori, deşi tot jurişti, utilizează termenul de „efecte de comerţ”. De exemplu René Rodière dă denumirea de „Efecte de comerţ” primei părţi a lucrării sale „Droit commercial” , iar Francis Leumeunier intitulează un capitol al lucrării sale „Efecte de comerţ”.

Noţiunea de „instrumente de plată şi de credit” este utilizată cu precădere de economişti pentru a sublinia caracterul economic al conceptului. M.G.Imireanu îşi intitulează prima parte a uneia dintre lucrările sale: „Instrumente de plată şi de credit în schimburile economice internaţionale” , iar G. Legendre are chiar o carte cu acest titlu.

Necesitatea instrumentelor de plată şi de credit în relaţiile de plăţi externe este determinată de motive de ordin practic. Mărfurile livrate, care fac obiectul schimburilor economice internaţionale, pot fi plătite în momentul livrării lor cu numerar sau prin remiterea unui cec. De cele mai multe ori însă, vânzătorul acordă cumpărătorului-importator posibilitatea de a plăti peste o lună, două sau trei luni, iar în anumite situaţii chiar după o perioadă mai lungă de timp. Astfel vânzătorul îi acordă un credit clientului extern care 1-a cumpărat marfa şi aşteaptă ca acesta să-şi onoreze creanţa la data fixată de comun acord în contractul încheiat.

La data scadenţei, importatorul poate să-1 trimită un cec, un bilet la ordin cu plata la vedere, să-1 remită suma în cont curent printr-un ordin de plată sau cec de virament sau dacă are posibilitatea poate să-1 achite chiar în numerar.

În situaţia existenţei unei operaţiuni pe credit, exportatorul-creditor are la dispoziţie mai multe posibilităţi.

O primă opţiune ar fi aceea dată de faptul că el poate trage o cambie(trată) asupra importatorului debitor în favoarea unei terţe firme căreia el, ca exportator, îi este dator la rândul său dator cu aceeaşi sumă. Valoarea cambiei va fi egală cu suma mărfurilor vândute şi livrate, plus dobânda pentru împrumut. Trebuie menţionat că există şi situaţia în care pot fi trase două cambii: una pentru valoarea mărfii şi alta pentru cuantumul dobânzii aferente (situaţie întâlnită şi în ţara noastră).

O a doua opţiune a exportator-creditorului este dată de posibilitatea de a solicita importatorului remiterea unui bilet la ordin în favoarea, bilet a cărui valoare trebuie să fie egală cu cea a mărfii plus dobânda aferentă. În practica internaţională există şi situaţia în care valoarea mărfii şi a dobânzii aferente este acoperită prin două bilete la ordin: unul pentru dobândă şi un altul pentru marfă.

De asemenea exportator-creditorul poate pretinde clientului extern remiterea unui cec, de preferinţă „confirmat de bancă”. Valoarea acestui cec trebuie să acopere valoarea mărfii şi dobânzii corespunzătoare.

O ultimă opţiune a exportator-creditorului este solicitarea achitării sumei cuvenite la scadenţă printr-un ordin de plată, cec de virament sau ori care altă modalitate operabilă în contul său bancar.

Exportatorul care acceptă, la încheierea contractului comercial internaţional, posibilitatea ca importatorul să-1 plătească bunurile sau serviciile după o perioadă de timp, va analiza opţiunile prezentate şi în funcţie de client va alege soluţia optimă.

Motivele care îl determină pe exportator să apeleze la efectele de comerţ sunt sunt date de avantajele pe care acestea le conferă.

Efectele de comerţ conţin în însuşi textul lor elemente de certitudine că plata va fi efectuată la scadenţă. Aceste elemente de garanţie sunt reprezentate la cambie prin ordinul necondiţionat de plată, prin acceptare sau aval; la biletul la ordin sunt prevăzute obligaţia necondiţionată de a plăti, precum şi avalul; cecul are ordinul necondiţionat de plată şi avalul.

Efectele de comerţ au prin legislaţia specifică o serie de facilităţi în favoarea securităţii dreptului beneficiarilor, ca şi sub aspectul uşurinţei cu care circulă astfel de titluri. Astfel de facilităţi sunt date de „reprezentarea drepturilor prin titlurile în care se află juridic încorporate, ,simplificarea transmiterii titlurilor care sunt uşor negociabile, inopozabilitatea excepţiilor personale, pe care debitorul le-ar putea opune precedentului titular; titlul comercial negociabil este abstract faţă de cauza sa originară (actul juridic ce 1-a dat naştere)”.

Un alt avantaj conferit de efectele de comerţ este de dat de faptul că ele pot fi scontate sau reescontate, putându-se astfel obţine sume de bani înainte de scadenţă, bineînţeles din valoarea efectului scăzându-se dobânda acestei sume capitalizate până la scadenţă şi spezele bancare aferente acestor operaţiuni.

De asemenea, prin girare sau andosare pentru o terţă persoană deţinătorul titlului poate să-şi achite o datorie sau să plătească o marfă înainte de scadenţă. Titlurile de credit înlătură unele dificultăţi din cadrul schimburilor economice internaţional cum ar fi cele legate de lipsa imediată de lichidităţi.

Datorită aspectelor prezentate anterior efectele de comerţ sau instrumentele de plată şi credit cum li se mai spune au rol important în derularea relaţiilor de plăţi externe, iar cunoaşterea lor este necesară pentru asigurarea derulării armonioase a contractelor comerciale internaţionale.