Întreprinderea Industrială - Sistem Economic și Verigă de Bază a Economiei Naționale

CAPITOLUL I

ROLUL ÎNTREPRINDERII ÎN CADRUL ECONOMIEI

1.1. Conceptul şi tipologia ăntreprinderii

1.1.1. Definirea întreprinderii

Desigur pentru a defini întreprinderea trebuie să pornim de la premisa că ea este în primul rând o organizaţie, compusă dintr-un număr de persoane care se consideră părţi ale grupului, are obiective împărtăşite, recunoscute şi împărţite între acestea.

ISO 8402: 1995 defineşte organizaţia ca ,,o companie, corporaţie, întreprindere sau instituţie, sau o parte din acestea cu statut de societate pe acţiuni sau nu, publică sau particulară, care are propriile sale funcţiuni şi propria sa administraţie".

Organizaţia s-ar putea defini astfel:

• Un sistem deschis în relaţie permanentă cu mediul înconjurător;

• Un sistem finalizat, în sensul că ea îşi defineşte obiectivele şi dispune de o anumită autonomie pentru a le atinge; punerea în practică a mijioacelor adaptate, alegerea cu privire la orientarea şi la natura activităţilor;

• O entitate socială compusă din oameni sau grupuri de oameni cu interese particulare aparţinând unor categorii soci-profesionale proprii organizaţiei, dar şi exterioară acesteia.

Mulţi cercetători definesc întreprinderea ca o organizaţie cu scop economic. Cu toate încercările lor materializate într-o diversitate de definiţii, putem spune că nu s-a reuşit să se dea o definiţie care să acopere în totalitate sensul şi continutul conceptului de întreprindere, având în vedere sfera largă şi marea s-a complexitate.

Întrucât întreprinderea constituie o verigă importantă a economiei, un mod de abordare este definirea sa ca organizaţie economică, astfel ,,un grup de persoane fizice şi/sau juridice care în calitatea lor de participanţi la viaţa economică îndeplinesc roluri şi au comportamente economice similare" .

Economiştii definesc întreprinderea ca având o funcţiune de producţie ce defineşte modul în care elementele intrate în producţie sunt transformate în rezultate ale producţiei.

M. Porter defineşte întreprinderea ca ,,o sumă de activităţi care se execută pentru a proiecta, a produce, a promova pe piaţă, a livra şi a sprijini cu servicii de asistenţă produsul firmei"

P. Drucker defineşte organizaţia ca ,,un grup de produse şi servicii, o societate umană ce cultivă forme specifice de cultură”.

I.Verboncu defineşte întreprinderea, ,,un grup de persoane, constituit pe baza unor criterii economice, sociale, tehnice şi tehnologice etc., ce derulează procese de muncă concretizate în obţinerea de bunuri economice în anumite condiţii de eficienţă."

Având în vedere caracteristicile economiei de piaţă C.Bărbulescu defineşte înntreprinderea “o organizaţie autonomă care îşi asigură existenţa şi dezvoltarea prin producerea şi vânzarea unor produse cu scopul obţinerii unui profit".

Pornind de la aceste păreri o definiţie care corespunde cerinţelor de competitivitate într-o economie de piaţă este următoarea “întreprinderea reprezintă un grup de activităţi umane, respectiv efortul conjugat al unor oameni, ce au ca scop satisfacerea nevoilor consumatorilor şi maximizarea profiturilor, activităţi care se repetă în timp şi a căror existenţă este determinată în mod esenţial de vânzarea produselor."

Întreprinderea ca organizaţie economică reuneşte următoarele elemente:

• Efortul organizat al membrilor ei. Indivizii din întreprinderi, odată cu stabilirea obiectivului se reunesc îşi unesc eforturile, acceptând să contribuie la organizarea acestora.

• Întreprinderea reprezintă ansamblul persoanelor şi a subdiviziunilor organizatorice constituite în aşa fel încât să asigure premisele organizatorice în vederea realizării obiectivelor stabilite.

• Satisfacerea nevoilor consumatorilor (clienţilor) pe segmentul de piaţă ales, oferindu-le produsele şi/sau serviciile în schimbul unui câştig (profit).

Profitul, constituie mobilul de bază în activitatea întreprinderii. Nu există întreprindere care să nu urmărească obţinerea de profit pentru că, dacă venitul este mai mic decât cheltuielile, nu numai că nu îşi poate constitui surse proprii de dezvoltare, dar nici nu poate să supravieţuiască. Profitul constituie criteriul eficienţei şi al eficacităţii întreprinderii şi este, se pare, singurul care stă la baza aprecierii reuşitei (succesului) sau nereuşitei (insuccesului) întreprinderii. Profitul nu este cauză, ci scopul activităţii întreprinderii. Este un rezultat dorit şi indispensabil pentru că serveşte funcţiei economice de bază, constituind baza efortului de dezvoltare a întreprinderii.