Leasingul

Introducere

În epoca în care trăim, viața oricărui om reclamă, aproape la orice pas cunoașterea dreptului, înțeles ca îndreptar al convețuirii sociale. Astfel a cunoaște dreptul nu este un lux, ci o necesitate socială din ce în ce mai resimțită. Pentru aceasta se cere în primul rând cunoașterea legilor, adică a regulilor de drept stabilite de puterea legiuitoare.

Esențială în încheierea contractului comercial este existența și concordanța manifestărilor de voință ale părților contractante, indiferent din ce anume rezultă acestea. În anumite cazuri, forma scrisă este cerută pentru validitatea actului juridic. Acestea pot fi: cambia, biletul la ordin, cecul; în alte cazuri forma scrisă este cerută pentru probă: contractul de garanție reală mobiliară.

În vechiul drept român pentru încheierea contractelor nu era suficient simplu acord de voință, acestea fiind supuse unui ritual rigid și complicat, care era diferit în funcție de importanța economică a obiectului său. Formalismul a fost atenuat mai târziu, când au apărut contractele care se formau re verbis litteris, consensum, care însă nu au avut finalitatea de a despovăra negoțul juridic și rigorile lui în dreptul feudal, influențat de concepția conform căreia actele omului își au izvorul în voința sa, care singură poate da naștere obligațiilor juridice fără îndeplinirea unei formalități. Contractele consensuale s-au înmulțit concomitent cu restrângerea contractelor formale, ajungându-se în mod firesc la impunearea regulii consensualismului.

Dedusă din voința autonomă a omului, libertatea contractuală nu mai este concepută ca o libertate absolută, ci ca o libertate concretă, dedusă din ,,Declarația Universală a Drepturilor Omului, din Constituție, din Codul civil și din alte legi organice”. Este așadar, o libertate ,,limitată de normele legale de ordine publică și de regulile sociale de comportare care privesc ordinea publică, adică de norme și reguli superioare contractului, întrucât fac parte din ordinea de drept a societății” determinate prin contractul social. Ca element component al societății, individul trebuie să se încadreze în ordinea statornicită de societatea din care face parte. Baza realizării coexistenței sociale se găsește în individ, în voința sa liberă. Voința individuală își trage puterea creatoare de obligații din ea însăși și nu de la lege, adică când oamenii își asumă obligații prin încheierea unui contract, concomitent ei își limitează libertatea prin propria voință. În acest sens ea, devine autonomă.

Puterea contractului, în raporturile dintre părți este asimilată forței legii. Interesul personal este motorul esențial al vieții economice. Și cred că nimeni, nu poate prin încheierea unui contract, a se obliga la ceea ce nu este în conformitate cu interesele sale. Libertatea voinței particulare asigură maximum de producție, prețuri scăzute și afirmarea liberei concurențe.

În materia contractelor, legea are un rol subsidiar și anume, acela de a suplini la nevoie voința neexprimată a părților. Reprezentarea, reflectarea subiectivă a unor asemenea nevoi în mintea omului, sau mai exact formularea scopului urmărit.

Este foarte important să se stabilească dacă părțile au dorit să realizeze doar un act pur aparent, simulat, care în realitate nu exprimă adevărata lor voință. Situație în care un asemenea act nu produce neapărat efecte juridice, pentru că este greu de stabilit dacă părțile au acționat cu adevărat în sensul asumării unor angajamente juridice privind săvârșirea unei prestații.

Prin încheierea unui contract, se transmite dreptul asupra unui lucru, dreptul asupra lucrului la care se referă contractul.

Am structurat această lucrare pe patru capitole.

Primul capitol este unul introductiv, prezintă generalități privind noțiunea de leasing, istoricul operațiunilor de leasing, precedate de o analiză a importanței leasingului.

În al doilea capitol am prezentat formarea contractului de leasing, reglementarea acestuia, definiții și trăsături ale contractului de leasing, caracterul juridic al contractului de leasing dar și o comparație a contractului de leasing față de alte contracte.

În capitolul trei sunt abordate toate etapele precedate de executarea contractului de leasing.Contractul se încheie în momentul și la locul în care, prin întâlnirea ofertei cu acceptarea, se formează consimțământul.

Ultimul capitol este cel destinat părții practice a acestei lucrări de disertație, și anume am prezentat un litigiu privind clauzele abuzive prezente în contractul de leasing. Din ce în ce mai des ofertanții oferă produse cu contract de leasing, concurența este foarte ridicată și asttfel apar clauze din ce în ce mai injuste.

CAPITOLUL 1: Considerații generale privind contractul de leasing .

1.1. Contextul economic mondial - apariția tehnicilor moderne de contractare.

Perioadele de criză pe care le traversăm determină o nouă abordare a importanței comerțului internațional, și anume perioada de după 1992 cea a neacceptării schimburilor, departe de a ajuta producția, a contribuit contrar la accentuarea depresiunii.

Comerțul internațional a devenit o variabilă importantă în lumea economică contemporană, întrucât exprimă strânsa legatură a producătorilor și consumatorilor din diferite țări și aduce atingere autonomiei politicilor economice. Contermporaneitatea economică demonstrează că politicile de relansare construite exclusiv pe baze nationale duc la eșec din cauza restricțiilor extreme. Nu trebuie însă trasă concluzia că, comerțul international ar avea efecte negative, dimpotrivă, el a jucat un rol important în nașterea și dezvoltarea capitalismului.

Confruntarea teoriilor comerțului internațional cu faptele este adesea în zadar, în această zonă (a comerțului internțional), mai accentuat decât în altele, analiza economică ,,nu funcționează ca o știință experimentală, care ar respinge o explicație după un text empiric ce contrazice modelul" .

Pentru a nu ramâne doar la nivelul unor simple expuneri teoretice în ceea ce privește comerțul internațional și evoluția sa, vom apela la cîteva date istorice, ce evidențiază configurația economică din lume, configurație ce a dus, direct sau indirect, la apariția noilor tehnici de contractare, din care face parte si leasingul.

Istoria economiei mondiale arată că în secolul naționalismului - care în accepțiunea istoricilor se încheie în anul 1914 - comerțul internațional pe cap de locuitor a crescut de 25 de ori, în timp ce în aceeași perioadă producția mondială pe cap de locuitor nu a crescut decât de 2,2 ori . De aici se poate observa deja intensificarea și prezența tot mai evidentă a comerțului internațional în întreaga lume. Ceea ce trebuie subliniat este că dacă la început Anglia a avut un rol deosebit în cadrul comerțului internațional, treptat, acest loc va fi luat de Statele Unite ale Americii și Japonia, pilonii de bază ai comerțului internațional. Statele Unite ale Americii este cea care va juca în continuare un rol important în implementarea în Europa a unor noi tehnici de contractare.

Astfel, în Statele Unite ale Americii s-a facut simțită nevoia apariției unor operațiuni, care să permită proprietarilor de bunuri, să le valorifice și în alte moduri decat cele cunoscute până la acel moment.

Așa se explica tendința fermierilor de a-și închiria terenurile, atunci când sursele proprii nu permiteau valorificarea lor la maxim. Aceste operațiuni au fost treptat extinse și în alte domenii, ajungându-se la leasing-ul echipamentelor sau la situații în care băncile erau autorizate să desfașoare operațiuni de leasing în statele americane .

Japonia, un alt pilon important al comerțului internațional, a preluat aceste operațiuni de leasing și, folosindu-se și de alte politici concurențiale, a ajuns la un moment dat, în jurul anilor 1980, să depășească Statele Unite ale Americii.

Din scurta expunere a contextului economic mondial, ce a constituit o premisă evidenta a apariției leasing-ului în comerțul internațional, se poate desprinde concluzia că și în cazul tehnicilor moderne de contractare ca: factoring, leasing, know-how etc., factorii externi, presiunea economică și internațională, au determinat crearea, apariția unor operațiuni complexe, mai rentabile și care presupun în unele cazuri, îmbinarea unor elemente caracteristice unui numar mai mare de contracte tradiționale și permit utilizarea și valorificarea la maxim a factorilor economici și implicit a bunurilor economice.