Locul și rolul țărilor dezvoltate și al țărilor în curs de dezvoltare în cadrul sistemului comercial multilateral

INTRODUCERE

Lucrarea de faţă îşi propune o analiză a economiei şi comerţului intern şi extern a ţărilor dezvoltate şi a ţărior în tranziţie, şi rolul acestora în cadrul Sistemului Comercial Internaţional. Acesta se realizează pe baza analizării activităţii Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) şi a Acordului General pentru Tarife şi Servicii (GATT) de la inceputurile lor până în prezent având in vedere că OMC a fost organizaţia care a inlocuit GATT chiar dacă Acordul General a continuat şi continuă să subziste.

Primul capitol prezintă sistemul comercial multilateral şi evoluţia acestuia de la Al Doilea Război Mondial până in prezent. În acest capitol se discută despre originile, obiectivele, principiile şi funcţiile sistemului comercial multilateral, dar şi despre derogările de la anumite principii fundamentale, şi despre aspectele specifice ale negocierilor multilaterale. Vorbim despre tehnicile de negociere şi despre rundele de negocieri.

Al doilea capitol analizează participarea ţărilor dezvoltate şi a ţărilor in curs de dezvoltare in comerţul mondial. Aici regăsim principalele provocări cu care se confruntă Sistemul Comercial Internaţional, locul ţărilor dezvoltate şi a ţărilor in curs de dezvoltare in economia mondială. Se explică cauzele subdezvoltării a ţărilor in tranziţie, care se datorează unor factori naturali socioculturali, şi in acelaşi timp potenţialul economic al acestora. Printre aceste ţări se incadrează şi România, dezvoltarea slabă a ţării având rădăcini foarte vechi.

In capitolul trei este prezentată nevoia unui sistem comercial multilateral mai uniform şi mai flexibil. Se specifică rolul pieţei in reglementarea noilor echilibre economice, politicile in domeniul investiţiilor străine directe, legislaţia in domeniul concurenţei şi facilitarea schimburilor comerciale.

Capitolul patru işi propune prezentarea comerţului exterior al României, atât in tabele, cât şi grafic, in perioada 1990 şi 2003, cât şi previziunile asupra activităţii de comerţ exterior. Tot in acest capitol sunt prezentate unele măsuri de promovare a exporturilor, eforturile de stimulare a exporturilor.

Analiza exporturilor se face pe baza modelului de portofoliu.

CAPITOLUL I

SISTEMUL COMERCIAL MULTILATERAL ŞI EVOLUŢIA ACESTUIA

1.1. Originile, obiectivele, principiile şi funcţiile sistemului multilateral

Crearea Organizaţie Mondiale a Comerţului ( OMC ), la 1 ianuarie 1995, a marcat cea mai mare reforma a comerţului internaţional de după cel de-al doilea război mondial. Istoria acesteia, scrisă in mare parte la Geneva, a trasat un parcurs care a acoperit toate continentele, Acordul General pentru Tarife şi Comerţ ( GATT ) contribuind la stabilirea unui sistem comercial solid şi prosper, devenit din ce in ce mai liberal, ca rezultat al seriilor de negocieri comerciale multilaterale. Anii 1980 au evidenţiat necesitatea unei revizuiri aprofundate a sistemului, ceea ce s-a efectuat prin crearea OMC.

1.1.1. Instituţionalizarea sistemului comercial internaţional

La finele celui de-al doilea război mondial statele lumii au conştientizat la cel mai inalt nivel nevoia de conlucrare bazată pe reguli de conduită bine articulate, convenite prin consens şi aplicate riguros. S-a incercat ca in plan financiar-monetar, bancar şi comercial să se reglementeze in mod concertat mecanismele naţionale de reglementare a fluxurilor economice. Procesul de reconstruire, pe baze moderne, a increderii serios zdruncinate de război s-a tradus in plan internaţional in puterea bazelor Sistemului Monetar Internaţional, crearea Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) şi in tentativa de constituire a Organizaţiei Internaţionale a Comerţului (OIC). Procesul de consolidare a pilonului instituţional al comerţului cu bunuri a debutat prin desemnarea de către ECOSOC a unui grup de lucru care să elaboreze Carta viitoarei OIC. Aceasta s-a elaborat in paralel cu primele negocieri comerciale tarifare concretizate in reduceri şi consolidări de taxe vamale la care au participat delegaţii din 23 de state ale lumii. Finalizată şi semnată la Havana in 1947, Carta care preconiza să pună bazele OIC nu a fost ratificată, in primul rând de către legislativul american, ratându-se oportunitatea de a se crea o arhitectură solidă şi legal instituţionalizată care să administreze normele de conduităn specifice fluxului comercial internaţional cu bunuri. Ceea ce a rezultat, a fost o structură interguvernamentală provizorie numită Acordul general pentru Tarife şi Comerţ (GATT) al cărui obiectiv era crearea de condiţii favorabile pentru desfăşurarea schimburilor comerciale internaţionale.

Creşterea preconizată a veniturilor reale ca urmare a liberalizării fluxurilor comerciale şi a accesului nediscriminatoriu la pieţe va putea să genereze mai multă stabilitate şi armonie in politica şi economia internaţională. Creşterea transparenţei măsurilor la nivel economic şi existenţa unui forum in care să se poată discuta şi soluţiona diferendele comerciale era de aşteptat să minimizeze probabilitatea menţinerii unui coeficient ridicat de entropie in alte domenii.

Obiectivele GATT din 1947 vizează :

- ridicarea standardului de viaţă la scară internaţională ;

- asigurarea unui inalt grad de ocupare a forţei de muncă şi un amplu şi constant dinamic ritm de creştere a volumului veniturilor reale şi a cererii efective ;

- crearea premiselor pentru o utilizare mai completă a resurselor la scară internaţională şi pentru creşterea producţiei şi a schimburilor de bunuri.

Se considera că aranjamentele reciproc avantajoase care să presupună o reducere semnificativă a taxelor vamale şi a celorlalte bariere comerciale, ca şi eliminarea discriminării de tratament in comerţul internaţional vor contribui la realizarea acestor obiective. GATT a fost negociat in 1947 de 12 ţări dezvoltate şi de 11 ţări in curs de dezvoltare. Ţările semnatare, in număr de 23 la inceputul existenţei GATT, au deveniit 29 in 1948, apoi 99 in 1981, pentru a ajunge la 109 in 1994. Acordul a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1948. Deşi in textul GATT s-au preluat prevederile cu privire la politica comercială din proiectata Cartă a OÎC, fiind conceput ca un aranjament comercial provizoriu, la inceput i-a lipsit o structură instituţională autentică specifică unei orgnizaţii internaţionale. Structura sa instituţională s-a conturat treptat. Întrucât majoritatea deciziilor erau adoptate cu ocazia Sesiunilor părţilor contractante (forul suprem de decizie) a devenit repede evident faptul că se contura necesitatea unui panel de organisme cu caracter permanent. În 1951 a fost creat un Comitet care să funcţioneze intre sesiuni. Acest Comitet a fost inlocuit in 1960 cu Consiliul Reprezentanţilor care a căpătat importante abilităţi decizionale şi responsabilităţi pentru administrarea activităţilor curente ale sistemului comercial multilateral. În perioada 1947-1994, Secretariatul GATT a fost cunoscut in mod formal sub denumirea de Comisie Interimară a Organizaţiei Comerciale Internaţionale (ICITO). Pentru că OIC nu a intrat in funcţiune, relaţiile formale intre GATT (ca tratat) şi ONU (ca organizaţie) au fost practic neformalizate. Mai mult de patru decenii, sistemul comercial internaţional administrat conform normelor multilaterale de conduită cuprinse in textul GATT a evoluat atât ca număr de ţări participante, cât şi ca sferă de cuprindere tematică. Faptul că, deşi provizoriu, mecanismul instituţional al GATT era funcţional şi flexibil s-a validat la debutul anilor ’80 când s-a constatat că este posibilă abordarea unor noi domenii de negociere, cum ar fi comerţul cu servicii, aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală, aspectele comerciale ale investiţiilor şi funcţionarea sistemului comercial multilateral.