Managementul Finanțării IMM în România

CAPITOLUL I

LUMEA ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII

Economiile ţărilor considerate fiecare separat sau în interactiunea lor la scara globala reprezinta o realitate extrem de diferita care în miscarea să formeaza un sistem economic de natură capitalistă denumit, adesea, din motive ideologice şi/sau politice economie de piaţă, iar în anumite situaţii economie de piaţă functională. Privite din acest punct de vedere, economiile ţărilor au un caracter relativ unitar determinat de faptul că sistemul economic capitalist este predominant în lume. Verigile fiecareia dintre aceste economii sunt unitaţile economice – acele componente structurale ce realizează actele economice prin decizii autonome potrivit cu profilul fiecareia şi prin relatii între ele.

Unitatile economice acopera prin specificitatile lor toate nevoile şi de aceea ele reconstituie sub alta formă, pe esichierul productiei mozaicul sistemului de nevoi. Din aceasta multime de actori economici, preocuparile noastre se îndreapta numai către o anumita categorie şi anume, către unitatile economice denumite firme şi ele destul de diferite din numeroase puncte de vedere, dar extrem de importante, determinate chiar pentru natura capitalistă a economiilor.

Astazi se spune că piaţă realizeaza alocarea optima a resurselor, dar cele doua probleme cu dedesubturile şi extinderile lor sunt mai actuale chiar decât atunci.

Interesul tot mai mare de care se bucura aceasta problematica după 1970 decurge din aparitia noilor curente în stiinta economica – teoriile costurilor de tranzactie, incitatiilor, resurselor etc. care aseaza firma că organzatie alaturi de piaţă.

O alta explicatie consta în erodarea imaginii anterioare a firmei asimilata cu functia de productie care trebuie să realizeze în termeni exclusiv tehnologici relatia intrari – iesiri dirijata, de preferinţă, de un proprietar care stabileste „la fix” relatia x intrari – y iesiri – z profit maxim, asimilând personalul automatelor şi excluzand ideea unei probleme de frontiere pentru firma. În sfârşit, numeroasele transformări care au survenit în cadrul firmelor au determinat deteriorarea imaginii firmei de tip fordist – taylorist care a atins apogeul în primele trei decenii după al doilea război mondial.

Întreprinderile mici şi mijlocii în economiile tărilor că şi în economia mondială reprezinta o realitate extrem de diferita în functie de numeroasele criterii luate în considerare atunci cand vorbim despre ele . Noi abordam printr-un singur concept – cel de IMM – aceasta realitate pe care o ingramadim într-o definitie destul de larga pentru a le cuprinde pe toate. În plus, nici aşa sintetica şi cuprinzatoare, definitia nu este prea unitara. Se foloseste însă peste tot în lume pentru că s-a ajuns la un anumit consens tacit potrivit logicii acceptate pretutindeni că aceste unitati economicesunt mai mici decât cele mari. Aşa cum ne-am delimitat punctul de vedere în întroducere însă „mai mici”, are multe trepte de comparatie şi include în cele din urma o lume fascinanta prin ceea ce face, cum face şi cât face. Fără să punem la indoiala definitia data mai adaugăm că de fapt sintagma IMM delimitata în mod determinant multă vreme numai după numărul de salariati include astazi, după practicile din mai toate tarile şi unitati economice fără salariati în care forta de munca o reprezinta întreprinzatorul şi uneori membrii ai familiei sale. Lumea lor se largeste astfel şi mai mult.

1.1. Definirea IMM - urilor

Studiul nostru priveste întreprinderea având în vedere numai o parte a intreprinderilor – cele pentru care s-a statornicit sintagma întreprinderi mici şi mijlocii sau IMM-uri. Acum se impune să delimităm conceptul cât mai precis pentru a evita derapările posibile în diferite direcţii nedorite şi evident inutile sau deturnante.

Despre aceste întreprinderi se vorbeste dintotdeauna pentru că fiecare a perceput existenta unor deosebiri între întreprinderi după nenumarate criterii. Aşa că fiecare cand s-a referit la întreprinderi mici şi mijlocii a avut în vedere în mod deosebit criterii cantitative – număr de salariati, volumul productiei, al vânzărilor, numărul de maşini, utilaje, instalatii etc. Modul definirii întreprinderilor mici şi mijlocii este adesea diferit pe grupuri de ţări şi pe ţări. Diferentierea se face mai întâi între definirea juridica şi cea statistica. Aceasta se refera la faptul că se retin, pe de o parte, diferite criterii precum venitul minim, efectivul de personal, cifra de afaceri etc., iar pe de alta parte, se stabilesc marimi diferite pe fiecare criteriu.

Concret: dacă în două sau mai multe ţări se adopta un criteriu anume sau mai multe criterii care sunt aceleaşi, marimea acelui criteriu sau acelor criterii poate fi diferita de la o ţară la alta sau pe grupuri de ţări. În plus, dacă toate ţările ar adopta un număr de criterii comune (aceleaşi) dimensiunile lor ar putea fi diferite de la o ţara la alta. Dar este posibil că în acelasi timp numărul de criterii retinute să fie diferit şi criteriile să nu fie neaparat aceleaşi.

În timp s-a facut desigur o anumita clarificare şi apropiere darunele diferente continua să existe indiferent dacă acestea sunt cumva justificate sau nu din punct de vedere stiintific saupractic.În acest sens amintim că pentru adeptii mentinerii diferentierilor cele mai des invocate sunt doua motive: deosebirea dîntre nivelurile de dezvoltare ale tarilor mai ales atunci cand este vorba despre ţări foarte dezvoltate şi foarte ramase în urma şi necesitatea reflectarii adecvate a specificului national.