Managementul Finanțării Internaționale a Întreprinderilor Românești

Capitolul 1. Managementul firmelor cu activitate internaţională

1.1 Rolul firmelor internaţionale în economia contemporană

În actualul context economico-social internaţional cu profunde mutaţii structurale şi politice, cu fuziuni şi absorbţii între marile companii internaţionale, asistăm mai mult ca oricând la profunde schimbări ale ordinii economice mondiale.

În prezent, afacerile internaţionale cuprind o mare parte din totalul afacerilor care se derulează pe glob fiind într-o continuă creştere. Astăzi, aproape toate companiile, indiferent de mărime sunt afectate de evenimentele şi competiţia globală, deoarece într-o măsura mai mare sau mai mică toate depind de contextul internaţional .

Potrivit anumitor autori, firma indiferent ca acţionează pe plan local sau este o companie internaţională, reprezintă unitatea de baza a vieţii social-economice, fiind laboratorul de produse, servicii şi idei care contribuie la satisfacerea cerinţelor dinamice ale omului la progresul şi prosperitatea societatii.

De modul în care întreprinderile reuşesc să găsească răspunsuri adecvate la problemele presante cu care se confruntă, în condiţiile unei economii concurenţiale, depinde viabilitatea lor ca entităţi economice şi starea de sănătate a economiei naţionale. Activităţile umane sunt atât de numeroase şi eterogene încât şi firmele în care se realizează acestea cunosc o multitudine de forme de existenţă, astfel încât numai cu mare rezervă se pot admite generalizări.

Atunci când firma operează la nivel internaţional aceasta are în vedere:

a. scopul pentru care acţionează şi se implică la nivel internaţional. Acesta poate fi impus de: pătrunderea pe alte pieţe, contracararea concurentei, diversificarea activitatii, etc.

b. obiectivele sale materializate în cresterea vânzărilor, apropierea de factorii de productie, de piaţă de desfacere, etc.

c. mijloacele folosite pentru atingerea obiectivelor sale: achizitii, fuziuni, absorbtii.

Ioan Popa şi Radu Filip considera că scopurile firmei se caracterizează prin :

- scopuri strategice – stabilite şi urmărite de conducerea superioară a companiei. Aceste scopuri pot avea ca finalitate: implementarea în zone cu resurse de calitate şi costuri reduse, dotarea filialelor cu echipamente de cea mai buna calitate, etc.

- scopuri tactice - stabilite la nivel de departament. Scopurile tactice conduc la îndeplinirea scopurilor strategice;

- scopuri operationale – ce permit atingerea scopurilor tactice. Exemplu: contactarea partenerilor locali în vederea deschiderii de negocieri privind implantarea ce urmeaza să se realizeze. Indiferent de mediul şi nivelul la care actioneaza, firma se comporta ca un sistem de sine statator, dar elementul constitutiv pentru alt sistem de ordin superior .

Potrivit lui Al. Puiu, in cadrul firmei ca sistem întâlnim urmatoarele subsisteme: operational, informational, decizional, relational .

Figura nr. 1 Subsistemele întreprinderii

Sursa: Al. Puiu – Management, Editura Independenta Economica, Pitesti, 2003

În subsistemul operational sunt inclusi toti factorii care concura la combinarea fluxurilor materiale şi tehnologice necesare realizarii activitatii propuse.

Subsistemul informational asigura circulatia rapida a informatiilor interne şi externe, prelucrarea şi sistematizarea operativa a acestora. Subsistemul decizional conduce la finalizarea tuturor activitatilor din întreprindere, constituind compartimentul de importanta vitala în fundamentarea şi luarea deciziilor.

Subsistemul relational al întreprinderii vizeaza relatiile din interiorul întreprinderii, dintre salariati şi patroni dar şi relatiile întreprinderii cu exteriorul (furnizori, clienti, etc).

Într-o alta conceptie , firma ca sistem pune în evidenta componentele de baza ale acesteia: intrarile, iesirile, perturbatiile interne sau externe, modul de autoreglare.