Managementul riscului pe piețele financiar-valutare

Introducere

Riscul a reprezentat, de-a lungul istoriei în general, şi al istoriei economiei, în special, una dintre cele mai fascinante teme de investigare şi cercetare, cu toate că primele rezultate consistente în privinţa înţelegerii, evaluării şi gestiunii lui au apărut de abia în epoca iluminismului, de la sfârşitul secolului XVII şi a începutului secolului XVIII.

Beneficiile generate de investirea internaţională – corelaţiile reduse între pieţele internaţionale, posibilitatea acoperirii coşului de consum internaţional, participarea la oportunităţile de creştere din străinătate – reprezintă o atracţie suficient de puternică pentru investitori, cu toate că abordările teoretice şi evidenţele empirice păstrează încă o anumită urmă de îndoială cu privire la magnitudinea lor. Considerentul fundamental pentru analizarea corectă a beneficiilor aduse de investirea internaţională îl reprezintă pachetul de riscuri şi constrângeri la care investitorii se expun în momentul deţinerii unor active sau portofolii de active străine. Aceste riscuri sunt generate în special de fluctuaţiile nefavorabile şi neaşteptate ale cursurilor de schimb – riscul valutar – şi de evoluţia cadrului legislativ şi instituţional din ţara gazdă. Persistenţa obstacolelor de natură fiscală – taxe de remitere, impozitarea veniturilor realizate în străinătate şi impozitarea multiplă -, a controalelor de capital, a reglemetărilor diverselor pieţe de capital şi a costurilor de tranzacţionare reprezintă unele dintre principalele argumente în favoarea limitării, dacă nu chiar a eliminării, avantajelor potenţiale ale investirii internaţionale.

Scopul acestei lucrări este, aşa cum se înţelege din titlu, identificarea mijloacelor eficiente de management al riscului pe piaţa internaţională. În afaceri, majoritatea deciziilor se iau în condiţii de risc şi incertitudine. De la investiţia în acţiunile unei firme cotată la bursă până la decizia de lansare a unui nou produs sau construcţia unui amplu proiect de infrastructură este necesară cunoaşterea riscului. A apărut şi s-a dezvoltat – mai ales în ultimul deceniu – un sistem de analiză, menit să ajute managerii în procesul de luare a deciziilor, care a dus la consolidarea unei industrii a riscului. În plan academic fundamentele teoretice care stau la baza acestei evoluţii au determinat formarea unei ramuri interdisciplinare – managementul riscului.

Primul capitol al lucrării, Pieţe financiar – valutare rezumă unele aspecte privind conceptul şi structura pieţei financiare, piaţa valutară, relaţiile valutar – financiare, globalizarea şi integrarea financiară. Piaţa financiară este un sistem de relaţii prin care resursele monetare temporar disponibile (de obicei ale populaţiei) sunt oferite (pe termen lung) acelor agenţi economici care au nevoi suplimentare de astfel de resurse.

Al doilea capitol, denumit Riscul pe pieţele financiar – valutare cuprinde aspecte privind conceptul de risc, clasificarea riscurilor, sfera investiţiilor, tipologia riscurilor pentru corporaţiile transnaţionale nefinanciare şi pentru investiţiile străine de portofoliu.

Următorul capitol, Mecanismele investiţiilor străine de portofoliu, analizează: caracterizarea beneficiilor investiţiilor în funcţie de principalele două pieţe de active financiare – cea a acţiunilor şi cea a obligaţiunilor –, prezentarea principalelor instrumente, directe şi indirecte, aflate la dispoziţia investitorilor pentru accesul la oportunităţile internaţionale şi paradoxurile investiţiilor străine de portofoliu.

Al cincilea capitol, Managementul riscului valutar în investiţiile străine de portofoliu, analizează principiile gestionării riscului valutar, strategiile folosite şi eficienţa aplicării unor astfel de strategii de management al riscului, plecând de la considerarea riscului valutar ca cea mai relevantă sursă de risc pentru investiţiile străine de portofoliu precum şi unele crize financiare ca fiind consecinţele neluării în calcul a posibilităţilor de acoperire a riscului valutar.

Capitolul 1. Pieţe financiar-valutare

Piaţa financiară este un sistem de relaţii prin care resursele monetare temporar disponibile (de obicei ale populaţiei) sunt oferite (pe termen lung) acelor agenţi economici care au nevoi suplimentare de astfel de resurse. Un rol deosebit pe această piaţă îl are nivelul ratei dobânzii care poate încuraja sau frâna acordarea de credite cu efect deosebit de important în cadrul activităţii economice în general şi al finanţării investiţiilor în special.

Pieţele financiare sunt pieţele în cadrul cărora se tranzacţionează instrumente financiare. Pieţele financiare realizează corespondenţa dintre cererile de fonduri şi ofertele de fonduri din economie.

Sistemul financiar constituie cadrul instituţional al pieţelor financiare. Trăsătura specială a pieţelor financiare se referă la faptul că leagă prezentul şi viitorul, permiţând celor care economisesc să-şi transforme veniturile curente în cheltuieli viitoare, iar celor care se împrumută să realizeze cheltuieli curente pe seama veniturilor viitoare.