Migrația forței de muncă în Uniunea Europeană din perspectiva Acordului Schengen

Referinţe bibliografice 76

Lista abrevierilor

CAAS – Convenţia de Aplicare a Acordului Schengen

CE – Consiliul European

CEAR – Comisia Spaniolă pentru Ajutarea Refugiaţilor

CNEL – Consiliul Naţional pentru Economie şi Muncă

CSIS – Sistemul Informatic Central de Semnalări

EBA – Agenţia de Frontieră Europeană

FRTD – Tranzitul Feroviar

FTD – Tranzitul Terestru

NSIS – Sistemul Informatic Naţional de Semnalări

OMI – Organizaţia Multiculturală pentru Imigranţi

ONC – Organizaţia Naţională de Coordonare

SIRENE – Cerere de Informaţii Suplimentare la Nivel de Stat

SIS – Sistemul Informatic Schengen

SOS – Federaţia Asociaţilor de Rasism

UE – Uniunea Europeană

Lista tabelelor şi figurilor

Tabelul nr1. Contracte înregistrate pentru lucrătorii străini în funcţie de durata contractului şi programul de lucru ..40

Tabelul nr2. Nivelurile salariale nete pe luna de lucrători străini şi compararea cu media naţională, 2004 .43

Tabelul nr.3 Probleme de formare profesională în rândul lucrătorilor străini şi compararea cu media naţională, 2004 .43

Introducere

Tema lucrării mele de licenţă se numeşte „Migraţia forţei de muncă în UE din perspectiva Acordului Schengen”. Această lucrare este un studiu de caz asupra implicaţiilor migraţiei forţei de muncă în Uniunea Europeană şi efectele pe care le are asupra ţărilor de origine, dar şi asupra ţărilor gazdă. De asemenea, intrarea ţărilor în spaţiul Schengen a produs diferite modificări în rândul populaţiei, odată cu libera circulaţie a oamenilor între ţări, mulţi dintre ei alegând să imigreze.

Am observat că odată cu intrarea ţărilor în Uniunea Europeană şi în spaţiul Schengen, multe dintre ţări au fost lovite de valuri masive de migratori şi de asemenea, din rândul lucrătorilor naţionali au plecat mulţi spre alte ţări. Majoritatea celor care au emigrat din ţările mai slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare spre ţările dezvoltate, au avut tendinţa să lucreze pe posturi slab calificate, sau pe posturile care erau refuzate de lucrătorii naţionali. În acest context, a luat amploare şi munca ilegală.

Motivaţia, importanţa şi metodologia cercetării

Am ales această temă, deoarece consider că în zilele noastre, migraţia a devenit o actualitate, tot mai mulţi oameni plecând să lucreze în alte ţări. Odată cu intrarea statelor în spaţiul Schengen, în multe state, acest fenomen a luat amploare, având consecinţe pozitive, dar şi negative.

De asemenea, migraţia forţei de muncă în statele Uniunii Europene a început să aibă şi efecte psihologice asupra celor care migrează şi să afecteze întregul popor al migranţilor.

Un alt motiv pentru care am ales această temă este faptul că am vrut să văd care sunt principalele ţări ale Uniunii Europene în care migrează cei mai mulţi lucrători, şi astfel am observat că pe primele poziţii se situează Spania, Italia şi Germania.

Am început prin a studia mai multe cărţi despre migraţia forţei de muncă către UE şi prin a compara rezultatele găsite. Apoi am utilizat ca sursă bibliografică internetul, unde am căutat diferite date statistice despre numărul imigranţilor dintr-o ţară, nivelul lor de calificare sau principalele domenii în care aceştia lucrează.

De asemenea, am încercat să observ care sunt principalele modificări ale statelor în materie de imigraţie după intrarea lor în UE, respectiv în spaţiul Schengen.

1. Spaţiul Schengen

1.1 Acordul Schengen

În anii 1980 a început o dezbatere cu privire la înţelesul liberei circulaţii a persoanelor. Unele state membre au considerat că acest concept ar trebui să se aplice numai cetăţenilor Uniunii Europene (UE), fapt ce ar implica păstrarea frontierelor interne pentru a putea face distincţie între cetăţenii UE şi cei din afara UE. Alte state au susţinut ideea liberei circulaţii pentru toţi, fapt ce ar însemna eliminarea completă a controalelor de frontieră. Pentru că statele membre nu au reuşit să ajungă la o înţelegere în acest sens, Franţa, Germania, Belgia, Luxemburg şi Ţările de Jos au decis în 1985 să creeze un teritoriu fără frontiere interne. Acesta a devenit cunoscut ca „Spaţiul Schengen”, după numele oraşului din Luxemburg în care au fost semnate primele acorduri. După semnarea Tratatului de la Amsterdam, această cooperare interguvernamentală a fost încorporată în cadrul UE în data de 1 mai anul 1999. În anul 1984, fostul cancelar german Helmut Kohl s-a intalnit cu presedintele de atunci al Frantei, François Mitterand, la trecerea frontierei “Goldene Brenn” din apropiere de Saarbrücken. Aici au luat decizia de a elimina controalele la frontiera dintre Germania şi Franţa. Nici unul din ei nu bănuise atunci ce însemnătate vizionară va avea pe viitor acest gest pentru o Europă fără graniţe interne şi fără controale la frontierele dintre state. Viziunea lor a condus într-o primă fază la un acord între Germania, Franta, Ţările de Jos, Belgia şi Luxemburg, încheiat în 1985 pe nava "Astrid" pe râul Mosel, în dreptul micii localităţi de frontieră Schengen din Luxemburg.