Mixul de Marketing în Servicii

Capitolul 1

MARKETINGUL SERVICIILOR

Marketingul este ansamblul de acţiuni care într-o economie de piaţă au ca obiect să prevadă, să constate, dacă este cazul să stimuleze, sau să revigoreze nevoile consumatorului la toate categoriile de produse sau servicii şi să realizeze adaptarea continuă a aportului productive şi commercial al unei inteprinderi la trebuinţele astfel determinate în vederea obţinerii profitului.

Marketingul este un proces social şi managerial prin care indivizi şi grupuri de indivizi obţin ceea ce le este necesar şi doresc prin crearea, oferirea şi schimbul de produse, având o anumită valoare

Marketingul pleacă de la cercetarea pieţei, nevoile omului.

Funcţiile marketingului:

de investigare a pieţii şi a necesităţilor de consum,

de racordare a activităţii agentului economic la dinamica mediului ambient,

de satisfacerea în condiţii superioare a necesităţilor de consum,

de maximizare a eficienţei economice

Evoluţia marketingului

Marketingul a apărut în anii ’30 în America şi s-a numit Marketingul producătorului care se ocupă cu vânzarea produsului. După 1950 a apărut Marketingul consumatorului care are ca scop satisfacerea nevoilor consumatorilor.

Se conturează în anii ’70 şi se numeşte Mix de Marketing care conţine următoarele:

politica de produs,

politica de preţ,

politica de plasament,

politica de promovare

Marketingul îşi are originea în faptul că oamenii manifestă anumite nevoi şi dorinţe. Atunci când există mai multe produse care pot satisface o anumită nevoie, alegerea unuia dintre ele este determinată de conceptele de valoare, cost şi satisfacţie. În epoca modernă cea mai mare parte a acestor produse se obţine prin schimb, iar totalitatea acţiunilor prin care se realizează schimburile potenţiale fac obiectul marketingului.

Pilonii activităţii de marketing sunt:

consumatorul, care trebuie să fie în cetrul atenţiei activităţii inteprinderii, cu nevoile

şi dorinţele sale,

profitul net, care este scopul final ce se realizează prin satisfacerea nevoilor

consumatorilor şi organizarea de marketing ce permite adoptarea deciziilor în funcţie de cerinţele pieţei.

Clasificarea marketingului după obiectul activităţii:

marketingul în domeniul economic,

marketingul în domeniul social,

marketingul în sectorul lucrative

Datorită naturii activităţii economice, marketingul s-a diferenţiat în:

1. Marketingul bunurilor de consum (de satisfacţie)

2. Marketingul bunurilor cu utilizare productivă (a mijloacelor de producţie sau a bunurilor de investiţii) destinate în special consumului industrial

3. Marketingul agricol sau agromarketingul. Unele produse sunt destinate direct satisfacerii unr necesităţi biologice lae populaţiei, strict necesare într-o anumită limită ceea ce imprimă raportul cerere-ofertă.

O altă parte a produselor agricole constituie materie primă pentru obţinerea altor produse sau mijloc de reproducţie pe scară lărgită, având acelaş rol cu bunurile industriale

4. Marketingul serviciilor, are ca domeniu sectorul terţiar caracterizat prin eterogenitate, intangibilitate şi inseparabilitate de prestator, ceea ce a impus apariţia unor metode şi tehnici specifice, iar pe măsura dezvoltării atât a marketingului cât şi a sectorului terţiar a dus la delimitarea unor domenii separate

1.1. DEZVOLTAREA ŞI DIVERSIFICAREA SERVICIILOR

Căutarea originii creşterii economice, condiţie a dezvoltării şi prosperităţii societăţii omeneşti, este o preocupare constantă a cercetătorilor teoriei economice.

Specializarea producătorilor şi în general specializarea activităţilor omeneşti, este recunoscută ca factor esenţial al progresului. În orice activitate la care participă mai multe persoane se pot observa diferenţieri de aptitudini şi eficienţă. Asigurarea unor condiţii favorabile pentru procesul de producţie, cum ar fi încălzirea încăperilor, aducerea materialelor la locul de prelucrare, asigurarea cu energie tehnologică, au consecinţă directă în uşurarea muncii şi creşterea productivităţii.

Serviciile sunt o formă de produs care constă în activităţi, folosinţe sau satisfacţii oferite spre vânzare şi care sunt în esnţă intangibile şi nu au ca rezultat dobândirea vreunui lucru.

În organizarea unei întreprinderi serviciul este o subdiviziune administrativă care facilitează sau asigură (transporturi, comunicaţii, cercetare, etc.) realizarea unei activităţi considerată importantă. Dar serviciul poate fi realizat în unitatea de producţie sau la locul de consum, sau poate fi cumpărat de pe piaţă de la ofertantă specializată. La nivel macroeconomic naţional sau mondial serviciile se afirmă tot mai mult imunităţi independente impunând abordarea, generalizată a sectorizării economiei pe trei componente, serviciile constituind sectorul terţiar, fiind separat de cel productiv (secundar) şi extractiv (primar). Poziţionarea serviciilor în sectorul terţiar ca fiind „alt ceva” decât sectorul agricol şi extractiv sau de prelucrare, creează multe dificultăţi şi separare şi cumulare a serviciilor mai ales la activităţile de graniţă.

Serviciile ce se pun în vânzare pe piaţă, sunt legate şi de viaţa colectivelor omeneşti, cum ar fi furnizarea de energie termică sau electrică sau transport de persoane.

În România prin servicii se înţeleg activităţile prin care se satisfac cerinţele materiale şi spirituale ale populaţiei, întreprinderilor şi instituţiilor şi care nu se exprimă direct şi imediat prin produs (în sensul de bun material tangibil).