Modalități de Promovare a Serviciilor unei Societăți

1.CONCEPTE SI CARACTERISTICI FUNDAMENTALE ALE MARKETINGULUI TURISTIC

1.1 CONCEPTE TEORETICE PRIVIND MARKETINGUL TURISTIC

Esenţa marketingului constă în raportarea activităţii unităţilor economice la cerinţele pieţii, ale consumatorilor - cerinţe riguros studiate. Extinzându-se în toate ramurile economice, marketingul cunoaşte un proces de diferenţiere, de specializare, adaptându-şi metodele şi tehnicile la specificul fiecărui domeniu. Sectorul cu rolul de pionierat în marketing - cel al producţiei şi circulaţiei bunurilor de consum - a rămas şi până acum terenul cel mai fertil pentru aplicaţii practice; el a furnizat multe modele ale noii concepţii, cu valabilitate şi în alte sectoare economice, a pus în evidenţă căi de urmat, posibilităţi şi limite ale marketingului în viaţa practică. Acest rol se explică prin deosebita complexitate a sectorului, prin gradul ridicat de dificultate a problemelor cu care se confruntă întreprinderile; de menţionat, fie şi numai marea diversitate, mobilitate şi elasticitate a nevoilor de consum şi cererilor de mărfuri, caracterul puternic segmentat al pieţelor, sezonalitatea producţiei şi consumului, desemnarea lor teritorială, îngemânarea unor factori de cele mai diferite tipuri în acţiunea lor asupra pieţei pentru a avea imaginea de ansamblu a condiţiilor de desfăşurare a activităţii de marketing.

Tendinţa de adâncire şi specializare a marketingului este cel mai evident exprimată de apariţia şi delimitarea, destul de timpurie, a marketingului turistic. Se poate afirma chiar că aplicarea diferenţiată a marketingului în domeniul turistic s-a realizat cu mult timp înaintea conceptualizării marketingului serviciilor; adâncirea şi conceptualizarea sa reprezentând probabil unul din elementele recunoaşterii necesităţii unei astfel de conceptualizări.

Afirmarea timpurie a marketingului turistic a fost un fenomen firesc, determinat de manifestarea în acest domeniu a dinamismului economico-social, ale cărui efecte au fost resimţite de către agenţii economici care s-au văzut confruntaţi cu probleme a căror rezolvare a impus abordarea lor într-o viziune nouă.

1.2 CONŢINUTUL ŞI SFERA MARKETINGULUI TURISTIC

Abordarea de marketing a activităţii turistice ridică o serie de probleme conceptuale determinate de însuşi conţinutul acesteia. În mod firesc, marketingul turistic se localizează la nivelul agenţilor care prestează serviciile turistice într-o anumită zonă în care, însăşi prezenţa turiştilor înseamnă în fond consum de bunuri şi servicii. Deci problematica aplicării marketingului în turism este destul de simplă, dar în realitate complexitatea fenomenului turistic plasează într-o poziţie centrală prestatorul de servicii turistice obligat să se implice, într-un fel sau altul, în toate celelalte activităţi care au atingere cu turismul. El nu poate face abstracţie de faptul că orice nemulţumire a turistului provocată de sectoarele adiacente se va răsfrânge negativ asupra activităţii sale.

Conectarea activităţii întreprinderii la mediu, această funcţie deosebit de importantă, care reflectă viziunea nouă a marketingului asupra relaţiei întreprindere - mediu, potrivit căreia întreaga activitate a întreprinderii trebuie raportată permanent la fizionomia şi cerinţele mediului. De asemenea, presupune o mult mai adâncă implicare în desfăşurarea celorlalţi coparticipanţi prin acţiuni de influenţare, cooperare ori conjugare a eforturilor, sporind rolul marketingului în coordonarea şi corelarea propriilor acţiunii cu cele ale agenţilor implicaţi în activitatea de turism. În realizarea acestor probleme trebuie pornit de la faptul că, deşi distincte, activităţile turistice sunt parte a unui întreg care se întrepătrund, dând naştere unui specific “unic şi original”, care nu se identifică cu nici unul din sectoarele tradiţionale ale economiei naţionale.

Desfăşurarea în condiţii de înaltă eficienţă a activităţii întreprinderilor turistice presupune deci ca acţiunile acestora să se sincronizeze atât la nivel microeconomic, cât şi la nivel macroeconomic.

În sezon, nesincronizările dintre diferiţi prestatori de servicii afectează calitatea serviciilor prestate de fiecare în parte, sunt resimţite în primul rând de aceştia, iar în extrasezon, nesincronizările pot “descuraja” cererea, implicaţiile deci fiind resimţite de toţi prestatorii. Exemplul cel mai concludent îl reprezintă legătura ce se stabileşte între tarifele practicate la serviciile de cazare şi masă şi cele de transport.

Este deci evidenta necesitatea ca deciziile adoptate de întreprinderile turistice să fie susţinute prin măsuri adecvate ale celorlalţi prestatori de servicii turistice; acestea prin activitatea desfăşurată, concentrează cea mai mare parte a deciziilor în scopul atingerii obiectivelor urmărite în cadrul pieţei.

Specificul activităţii turistice impune ca ea să fie susţinută şi prin deciziile luate de organele aflate la niveluri superioare unde se concentrează un număr mai redus de decizii, dar de o importanţă la fel de mare. Abordate în optica de marketing, astfel de decizii fac obiectul macro-marketingului turistic.

Măsurile de orientare a investiţiilor în turism, de stimulare a cererii turistice, de corelare cu celelalte sectoare economice, au o importanţă deosebită, deoarece produsul turistic este mult mai complex. Astfel, este suficient să amintim măsurile care stimulează cererea turistică externă, cum sunt cele referitoare la: politica valutară, vize, trecerea frontierei, etc., unde lipsa de mobilitate şi de interes la nivel macroeconomic pot compromite, dacă nu total, cel puţin parţial, eforturile agenţilor economici.

La nivel microeconomic, unele particularităţi în aplicarea marketingului au la bază specificul produsului turistic constituit din serii de elemente a căror adaptare la cerere trebuie realizată atât individual, fiecare dintre ele descriind o piaţă proprie cât şi în ansamblu, fiind intercondiţionate şi alcătuind produsul “global”.