Modelarea Formării Portofoliului Titlurilor Financiare Riscante

1. Introducere

Progresului tehnico-ştiinţific a pieţei hârtiilor de valoare , formarea marilor centre bursiere au contribuit esenţial la sporirea investiţiilor de capital şi al instituţiilor investiţionale. Aplicarea noilor tehnologii informaţionale impun necesitatea cunoaşterii tuturor surselor generatoare de profituri cu un risc admisibil. O modalitate ar fi investirea capitalului propriu sau împrumutat în titlurile financiare. Cel mai rezonabil ar fi ca aceste titluri financiare să fie diferite, astfel încât investitorul având posibilitate de a forma un portofoliu de titluri mobiliare diversificat: în timp ce un titlu comportă rentabilitate şi riscuri înalte, altele, ca o compensare a primelor, pot fi purtătoare de rentabilitate şi risc mai redus, adică pierderea unuia poate fi compensată prin câştigurile celorlalte. Altfel spus: un titlu riscant este egal cu mai multe titluri mai puţin riscante.De aceea e necesar ca cei care deţin capital şi doresc să-l investească să cunoască în ce sector al economiei este mai bine de investit, care titluri sînt mai preferabile, care sînt mai rentabile, care sînt purtătoare de risc înalt pentru ca realitatea să corespundă aşteptărilor investitorului [17,pag 4-10].

Lumea în care trăim este obsedată de riscuri. Marile şi legendarele afaceri au fost construite, aproape fără excepţie, pe riscuri. Concluzia este că riscul este o variabilă de care trebuie să se ţină seama, suprimarea lui nefiind posibilă. Ar fi o greşeală acea de a nu recunoaşte că riscurile există. Altă greşeală majoră o face acel manager hotărât să elimine tot riscul. Considerarea riscurilor nu semnifică faptul că trebuie anticipate toate evenimentele excepţionale, ci semnifică luarea în considerare a unei fracţiuni importante a evoluţiilor nefavorabile. Există diverse metode de combatere a riscului, printre care, am putea menţiona şi portofoliul de investiţii, în special diversificarea lui.

Investitorul acceptă un anumit nivel al riscului în măsura în care acesta este remunerat cu o rentabilitate mai mare decît un mod curent.Dacă rentabilitatea sperată nu este suficientă investitorul va căuta o altă investiţie fără risc cu o rentabilitate egală cu rata dobînzii la creditele pe termen scurt.

Pentru a atinge obiectivul propus investitorul trebuie să fie cel puţin iniţiat în acest domeniu: să cunoască ce reprezintă un portofoliu de investiţii, care sânt tipurile de portofolii contemporane pentru a şti ce legătură este între tipul portofoliului şi tipul investitorului, cum să formeze o structură optimă a lui, ce riscuri comportă portofoliul format şi prin ce metode ar putea minimiza sau chiar elimina acest risc.

În zilele noastre nu ne mai putem imagina o economie de piaţa funcţională fără existenţa unei pieţe de capital eficiente. Capitalul nu este altceva decat aerul pe care-l respiră economia, fără de care aceasta n-ar putea fi. Piaţa de capital oferă soluţii pentru fructificarea plasamentelor şi pentru acoperirea riscurilor. Spre deosebire de piaţa monetară unde chiar şi cei neiniţiati pot obţine rezultate bune, piaţa de capital, fiind o piaţă foarte dinamică şi inovatoare, succesul poate veni numai pentru cei cu un nivel ridicat de cunoastere şi pricepere, combinate cu flerul şi curajul fiecaruia, deşi este deschisă pentru oricine.

Astfel, piaţa de capital reprezintă un adevarat ‘El Dorado’, loc unde ţi se poate întampla orice, de la a deveni ‘peste noapte’ bogat la situaţia opusă.

În ceea ce urmează în acestă lucrare vă voi prezenta anumite modele aplicabile gestiunii unui portofoliu de acţiuni. Cea mai importantă caracteristică a acestora este că oferă o obiectivizare a rezultatelor obţinute, ancorându-le în realitate.

Gestionarea unui portofoliu format din multitudinea de titluri existente provoacă unui investitor, fie el particular sau instituţional, o serie de probleme insurmontabile fără sprijinul unei abordări ştiinţifice, respectiv utilizarea unor modele de selecţie şi optimizare a portofoliului bazate pe relaţia rentabilitate-risc. Toţi investitorii experimentaţi ştiu că orice decizie de investiţie trebuie să aibă o bază solidă de informare, analize, modelare econometrică şi previziuni cu privire la oferta de titluri şi evoluţiile titlurilor pe o anumită piaţă.

Cele mai importante modele de gestiune a unui portofoliu, pe care le vom discuta in continuare, sunt:

- Modelul Markowitz;

- Modelul CAPM.

Modelul Markowitz este recunoscut drept specialişti ca fiind unul din cele mai importante modele de gestiune a unui portofoliu.