Modelele de Creștere Economică ale Țărilor din Europa Centrală și de Est

Introducere

În cadrul acestui proiect am început prin a defini conceptul de creștere economică, prezentând principalii factori ce contribuie la atingerea acesteia pentru ca apoi să conturăm modelul de creștere european utilizat în atingerea acestui obiectiv. Pe fondul crizei financiare actuale începute in 2007, am analizat performanțele modelelor de creștere economică europene aplicate în Europa Centrală și de Est încercând să identificăm cauzele și efectele ce au dus la o creștere economică sau din contră la o contracție. S-au evidențiat 3 tipuri de modele de creștere economică: modelul unei creșteri robuste, sustenabile (Polonia); modelul țărilor cu creștere moderată (Cehia, Slovacia, Slovenia, România) și a celor cu o contracție economică (Bulgaria, Ungaria, Țările Baltice).

Conceptul de „creştere economică”

Creşterea economică este un proces complex care vizează sistemul economic în ansamblul şi dinamica lui. Prin conţinutul ei, înseamnă o evoluţie pozitivă, ascendentă a economiei naţionale, fără a exclude oscilaţiile conjuncturale şi chiar anumite regresii temporare. Se folosesc chiar termenii de „creştere economică zero” şi „creştere economică negativă”.

Termenul de „creştere economică zero” a fost folosit pentru prima oară într-un raport pentru clubul de la Roma şi avea semnificaţia unei situaţii în care rezultatele economice absolute şi populaţia totală sporesc în acelaşi ritm, încât nivelul rezultatelor pe locuitor rămâne constant.

„Creşterea economică negativă” evidenţiază acea situaţie în care rezultatele macroeconomice pe locuitor au tendinţă de scădere, menţinându-se totuşi sub control o serie de corelaţii fundamentale de echilibru, ceea ce presupune compromisuri rezonabile pe planul eficienţei şi bunăstării.

Aşadar creşterea economică relevă acele modificări care au loc în sporirea rezultatelor macroeconomice care nu sunt exprimate independent, ci în strânsă legătură cu factorii ei determinanţi. Aceşti factori sunt:

- factorul uman (cantitativ şi calitativ, drept capital uman);

- factorul material (atât ca investiţii, cât şi capitalul real existent);

- factorul informaţional – tehnic (având în prezent rol decisiv).

Rezultatele creşterii economice pot fi măsurate prin indicatori sintetici şi aceştia sunt:

- produs intern brut (PIB);

- produs naţional brut (BNB);

- venit naţional, atât pe total cât şi pe locuitor (VN).

Ca proces macroeconomic, creşterea economică nu surprinde modificările calitative din structura economiei şi nivel de trai, aspecte puse în evidenţă de conceptul de “dezvoltare economică”.

Caracteristicile procesului creşterii economice în prezent sunt:

- se desfăşoară pe baza unui amplu proces de formare a unui mod tehnic de producţie nou, caracteristic societăţilor din „Al III-lea Val”;

- se conturează un tip de creştere preponderent intensivă;

- are legătură cu calitatea vieţii.

Tipurile de creştere economică

- tipul extensiv, corespunzând laturilor cantitative ale factorilor direcţi ce contribuie la formarea P.N.B.;

- tipul intensiv, corespunzând laturilor calitative. El este propriu în special economiilor avansate.

Cele două aspecte nu sunt exclusive, alternând în evoluţia economică a unei ţări.

Există diferenţe semnificative între conceptele de creştere economică şi de dezvoltare economică. Creşterea economică se referă la îmbunătăţirea valorilor printr-o măsură specifică. Venitul sau produsul naţional sunt exprimate în termeni de măsură a valorii adăugate agregate a economiei naţionale – produsul intern brut (PIB). Atunci când PIB-ul unei naţiuni creşte, economiştii consideră că acesta reflectă creşterea economică.