Moneda Euro în Contextul Integrării Monetare Europene

INTRODUCERE

Ideea unei monede a apărut în contextul creşterii economice de la sfârşitul anilor ‘80, o dovedesc şi vestitele şi controversatele criterii de la Maastricht , „croite” după realităţile economice ale acelor ani. Între timp însă, Uniunea Europeană a cunoscut o puternică criză a sistemului monetar european, precum şi o perioadă de declin economic. Proiectul monedei unice a devenit realitate abia la 1 ianuarie 1999.

Criteriile de eligibilitate pentru moneda unică nu au fost în totalitate respectate de ţările din zona euro, care şi în prezent înregistrează dificultăţi în ceea ce priveşte criteriile bugetare. În acelaşi timp, noii membrii ai Uniunii Monetare se pregătesc, fiecare în propriul ritm, pentru adoptarea monedei unice.

Uniunea economică şi monetară reprezintă o etapă superioară a integrării multinaţionale, care presupune: o politică monetară comună; o strânsă coordonare a politicilor economice ale statelor membre; o monedă unică; liberalizarea fluxurilor de capital, precum şi un sistem instituţional care să coordoneze şi administreze politica monetară. Încercarea de introducere a unei monede commune este susţinută atât de şarpele monetar, precum şi de Sistemul Monetar European.

În prezenta lucrare, “Moneda euro în contextul integrării monetare europene”, am dorit să aduc în atenţia dumneavoastră traseul parcurs de ţara noastră în dorinţa de a-şi îndeplini obiectivul intrării în zona euro în anul 2014. Acesta este, bineînţeles, un obiectiv ambiţios, dar îl putem considera realizabil dacă reuşim să adoptăm şi să menţinem un mix coerent de politici economice.

România a acţionat permanent pentru promovarea intereselor sale în relaţiile comerciale cu Piaţa Comună. A fost dezvoltat cadrul juridic necesar pentru realizarea cooperării economice şi a schimburilor comerciale reciproc avantajoase. Analizând drumul economiei româneşti către moneda unică europeană, încep prin a specifica faptul că România este prima ţară din Europa Centrală şi Europa de Est care a stabilit relaţii oficiale cu Comunitatea Europeană, astfel că, în anul 1967 au fost iniţiate negocierile pentru încheierea unei serii de acorduri tehnico-sectoriale privind anumite produse agroalimentare, cu scopul de a scuti produsele româneşti de taxe suplimentare, dar şi de a obliga partea română să respecte un anumit nivel al preţurilor pentru a nu crea dificultăţi pe piaţa statelor membre.

Cel mai important pas făcut de ţara noastră spre adoptarea monedei unice europene a fost înregistrat la 1 ianuarie 2007, moment în care România devine stat membru al Uniunii Europene, iar noile procese şi reforme economice şi monetare sunt îndreptate spre adoptarea monedei unice europene, euro. Precizez că, o dată cu aderarea la Uniunea Europeană s-a produs şi intrarea Băncii Naţionale în Sistemul Băncilor Central Europene şi deci, implică automat renunţarea la moneda naţională, mai devreme sau mai târziu. Aceasta pentru că nu vor mai exista derogări permanente de la participarea la zona euro, precum cele acordate Danemarcei şi Marii Britanii. Tratatul de la Maastricht, documentul care a pus bazele uniunii monetare europene, nu prevede un calendar strict pentru adoptarea euro, lăsând acest proces la latitudinea fiecărei ţări, în consultare cu Comisia Europeană şi cu Banca Centrală Europeană.

Am tratat în paginile acestei lucrări şi obiectivele pe care ţara noastră trebuie să le îndeplinească pentru aderarea la zona euro, astfel aducând în atenţia dumneavoastră următoarele fapte: trebuie să ajungem la un nivel de stabilitate a preţurilor (respectiv la reducerea ratei inflaţiei) compatibil cu statutul de membru al Sistemului Monetar European; să stabilizăm cursul de schimb, precum şi să reducem rata dobânzii pe termen lung, aşa încât, înaintea examinării rata medie nominală a dobânzii pe termen lung pe ultimele 12 luni, să nu depăşească cu mai mult de 2 puncte procentuale media ratelor dobânzilor pe termen lung din cele mai performante trei state membre ale UE.

Decizia României de a se alătura Uniunii Europene (UE) reprezintă o orientare strategică îmbrăţişată practic de toate forţele politice ale ţării şi de majoritatea covârşitoare a populaţiei. Integrarea în structurile europene reprezintă fără îndoială o decizie corectă şi utilă dezvoltării pe termen lung a României.

Aderarea la zona euro obligă România să îndeplinească condiţiile stabilite prin Tratatul de la Maastricht în atenuarea şi eliminarea cât mai rapidă a decalajelor. Adoptarea monedei unice, euro, reprezintă un obiectiv strategic de mare importanţă, momentul efectiv în care decizia este pusă în aplicare va trebui evaluat cu mare atenţie, pentru a vedea care sunt avantajele, dar şi restricţiile pe care acest demers le antrenează.

După această scurtă prezentare a punctelor importante tratate în această lucrare, nutresc să cred că v-am trezit curiozitatea pentru acest aspect al economiei ţării noastre, acest lucru determinându-vă să vă aplecaţi cu atenţie asupra paginilor care vă stau la dispoziţie, spre a afla dacă România are sau nu şanse sa îşi indeplinească obiectivul propus, şi anume acela de a adopta moneda unică europeană, în anul 2014.