Multinaționalele pe piața românească - Unilever SA

INTRODUCERE

În prezent, în contextul economiei globale, companiile și corporațiile multinaționale sunt foarte importante.

O companie multinațională, prin definiție, este o întreprindere sau un grup, de dimensiuni foarte mari, care își desfășoară activitatea în mai multe țări. Acestea, prin faptul că investesc și deschid filiale în țările gazdă ajută economiile statelor respective și astfel, toate părțile implicate au de câștigat și anume: companiile își desfășoară activitatea, lucru care generează venituri și profit, iar țara gazdă deoarece nivelul PIB-ului crește, forța de muncă pe care compania o angajează este locală dar și prin investiția efectivă făcută de multinațională.

Am ales această temă, deoarece, din punctul meu de vedere, companiile multinaționale în contextul economiei globale și al globalizării sunt foarte importante. Sunt de părere că este important ca noi toți să cunoaștem multinaționalele care se găsesc la noi, să aflăm cât mai multe lucruri despre ele, dar și cât de mult ajută acestea pentru stabilitatea economiei țării dar și pentru un nivel de trai mai bun în țara noastră.

În primul capitol voi prezenta unele noțiuni teoretice referitoare la tema aleasă. Voi începe cu o delimitare a termenilor de corporație și companie, iar mai apoi voi prezenta unele definiții referitoare la acești termeni, definiții date de specialiști precum profesorii Danciu, I. Dumitru și I. Popescu, dar si ale cercetătorilor britanici Neil Hood și Stephen Young. O altă definiție este cea a economistului francez Charles-Albert Michalet, care se referă la firma multinațională ca fiind “ o întreprindere, sau un grup, cel mai adesea de mari dimensiuni, care, pornind de la o bază națională, a implantat mai multe filiale în diverse țări, potrivit unei strategii și organizări concepute la scară mondială”. După prezentarea acestor definiții, voi vorbi despre apariția și clasificarea firmelor multinaționale, dar și despre caracteristicile și formele acestor întreprinderi (sucursala, filial și organizațiile joint-venture). La sfârșitul capitolului, voi vorbi despre alianța strategic, definiția acesteia dar și formele de alianțe care există și pe care companiile le practică.

În capitolul următor voi prezenta multinaționalele care se găsesc în țara noastră, clasificate după țara-mamă și anume: investiții olandeze: companiile Unilever, Rompetrol; investiții austriece: Erste Bank/BCR, OMV petrom, Egger; investiții italiene: Parmalat, Iveco; investiții franceze: BRD, Orange, Carrefour dar și investiții germane grupurile Metro și E.ON România. Despre toate acestea voi prezenta un scurt istoric dar și date financiare din anii 2015 și 2016 ( cifră de afaceri, profit brut, profit net și numărul mediu al angajaților).

În capitolul 3 voi face prezentarea giganticii companii multinaționale olandeze Unilever care se găsește la noi în țară încă din anul 1995, atunci când a achiziționat fabrica românească de detergenți Dero de la Ploiești. De atunci și până în prezent, Unilever a investit în România circa 125 milioane EURO. În anul 2009, Unilever a achiziționat, compania românească producătoare de înghețată Napoca, tot de la o multinațională, Friesland Foods.

Voi începe cu prezentarea și istoricul companiei Unilever, cu locurile unde aceasta se mai găsește și mai exact: Africa, Asia Pacific, Orientul Mijlociu și Europa) dar și cu filialele acesteia.

De asemenea, voi mai prezenta situația companiei Unilever în România dar și unele date financiare ale companiei Unilever România dar și ale companiei regionale Unilever South Central Europe, cea care se ocupă cu reprezentarea companiei Unilever pe piața românească. Datele financiare vor fi exprimate cu ajutorul unor grafice astfel încât să fie ușor de observant și înțeles parcursul financiar al companiei.

Lucrarea va avea la sfârșit unele concluzii prin care imi voi exprima părerea cu privire la analiza efetuată în cele trei capitole.

CAPITOLUL 1

NOȚIUNI TEORETICE

1.1 PREZENTAREA CONCEPTULUI DE

COMPANIE/CORPORAȚIE MULTINAȚIONALĂ

În dicționarul explicativ al limbii române, termenul de companie este explicat astfel: mare întreprindere constituită sub formă de societăți (comerciale, industrial, de transport) sau societate comercială , iar termenul de corporație are următoarea explicație: organizație de meseriași constituită în scopul apărării intereselor și drepturilor (în Evul Mediu) .

O altă definiție pe care o găsim referitoare la termenul de companie este următoarea: ” O companie sau firmă reprezintă o unitate economică cu o conducere unică ”, iar despre corporație se găsește: ” Corporația este un sistem de organizare comercială. Corporația este o persoană juridică, căreia statul îi confer autoritatea legală de a acționa ca un tot, ce poate încheia contracte și poate avea bunuri în proprietate ”.

Un alt mod în care se poate face delimitarea dintre companii și corporații este acela că prima reprezintă o societate comercială iar cea de-a doua reprezintă o întreprindere pe acțiuni.

În literatura de specialitate națională dar și în cea internațională există mai multe puncte de vedere cu privire la terminologia utilizată pentru corporațiile multinaționale, acestea fiind desemnate extrem de variat și anume: companii internaționale, companii multinaționale, corporații transnaționale dar și companii globale.

Astfel, An da Mazilu susține că termenul de “companie multinațională” este utilizat în special de autorii anglo-saxoni, dar și că între acesta și cel de “companie transnațională” nu există vreo diferență în afară de cea de ordin lingvistic, același lucru fiind valabil și în situația “ corporație transnațională” vs “companie multinațională”.

D. Papp găsește “corporația multinațională” ca fiind o societate ce acționează într-o multitudine de medii. De asemenea, acesta consideră că în dezvoltarea unei astfel de întreprinderi internaționale sunt trei etape. În prima etapă, compania este nevoită să făurească strategii de afaceri potrivite pentru fiecare piață națională în care operează, ea putând fi numită în acest stadiu și “ corporație multilocală”. Următoarea etapă este reprezentată de dezvoltarea unei piețe globale, cu toate că mare parte din strădania companiei este concentrată în țara-mamă, aceasta fiind, după părerea lui D. Papp, faza apariției “companiei globale”. Ultima fază este aceea în care compania are parte de management, resurse și capacitate de producție globale, acestea conferindu-i poziția de “corporație transnațională”.