Negocierea internațională în contextul globalizării

Introducere

Negocierea este un dialog între două sau mai multe persoane sau părți destinate să ajungă la un rezultat benefic.Negocierea are loc în afaceri, organizații non-profit, sucursale guvernamentale, procedurile judiciare, între națiuni, precum și în situații personale, cum ar fi căsătoria, divorțul, creșterea copiilor și viața de zi cu zi.

Negocierea nu este nouă în lumea afacerilor; chiar din zilele de la începutul practicării comerțului, negocierea a fost practicată. Cu toate acestea, a fost considerată un angajament de specialitate rezervată cunoștințelor tehnice. Ea cuprinde tranziții de afaceri, rezoluții de conflicte și negocieri politice, printre altele. Evoluția cunoștințelor, tehnologia și globalizarea a făcut din negociere o normă a societății în fiecare tranzacție.

Trăim în epoca globalizării, cu tendințe de zi cu zi ce incorporeze totul în standarde, chiar și procesul de negociere. În timpurile moderne, negocierea este considerată ca un proces universal și ca astfel se aplică în multe condiții de viață diferite. Cu toate acestea, este de subliniat faptul că toți oamenii, și uneori organizațiile de stat sau de afaceri, sunt reticente sau nu doresc să negocieze.

Globalizarea și mobilitatea umană au indus, de asemenea, medii de afaceri complexe, care necesită cunoștințe și abilități pentru ca întreprinderile să prospere. Ca rezultat, companiile angajează acum persoane calificate, indiferent de originea lor națională datorită modului de gândire diferit din fiecare cultură. Unii dintre acești angajați străini sunt adesea incluși în echipele de negociere ale organizației datorită experienței lor. Includerea lor poate fi plină de satisfacții în negocieri de afaceri internaționale, dar pot afecta în mod negativ rezultatul negocierilor din cauza unui conflict ideologic în cadrul unei echipe și influență externă de naționalitate și cultură.

Diversitatea persoanelor în cadrul echipelor de negociere a condus la apariția îngrijorării în rândul managerilor și practicienilor dreptului la negocieri de afaceri internaționale pentru impactul pe care o exercită în cadrul echipelor și cu privire la rezultatul negocierilor la nivel global.

Toată lumea este un negociator, pentru că negocierea este o realitate a vieții în fiecare zi. Aceasta are loc în mai multe forme; de la conștient la subconștient, ca un compromis, moale sau tare, sau hibrid ( hard și soft ). Prin urmare, negocierea a fost vizualizată de mai mulți autori din diferite perspective.

Lucrarea „Negocierea internațională în contextul globalizării” este structurată pe două capitole. Primul capitol prezintă un istoric al două mari companii din cadrul domeniului IT, Samsung și Apple, realizând o mică incursiune în evoluția acstora de-a lungul timpului.

Al doilea capitol este structurat pe mai multe părți, primele prezentând definirea, caracteristicile, principiile și noțiunile de bază ale negocierii și elementele negocierii.

Ultima parte prezintă un studiu de caz, o negociere care s-a desfășurat între cele două companii Samsung și Apple, conflict ce a apărut datorită acuzațiilor aduse de Apple care susținea că Samsung a imitat smartphone-urile și tabletele, considerând că a încălcat brevetele referitoare la designul și prestanța produselor iphone și ipad.

Plaja acuzațiilor a fost una destul de largă, care a dus la numeroase divergențe între cele două mari companii.

Rezultatul a fost decis în final prin intermediul unui proces, un juriu din California a decis că Samsung ar trebui să plătească Apple a mai mult de 1 miliard $ daune pentru încălcarea brevetelor de produse Apple, în special pentru iPhone-urile sale.

CAPITOLUL 1 PREZENTAREA COMPANIIlLOR SAMSUNG ȘI APPLE

1.1 Compania Samsung Electronics-istoric

Samsung sau compania "trei stele" a fost înființată în 1938 de un antreprenor extraordinar, Lee Byung Chull (1910 -1987). Perspicacitatea lui de afaceri, combinate cu o intuitivitate extraordinară a dat grupului originalitate în lumea conglomeratelor coreene. Samsung a devenit simbolul și arhitipul pentru toți ceilalți, chiar de la început, datorită gamei sale mici și concentrate de operațiuni, grupul a fost de succes pentru produsele sale de înaltă tehnologie. A devenit unul dintre liderii mondiali în era digitală. În ciuda atitudinii sale de diversificare, succesul său în domeniul electrotehnicii și electronice se datorează filialei sale cele mai importante, Samsung Electronics.

Folosind înregistrările interne ale companiei, munca lui Ri Park Rang-Barjot explică modul în care Samsung a avut succes în comparație cu concurenții săi coreeni și străini, datorită rezultatului a două generații de afaceri de familie. Mai mult decât atât, ea explorează, de asemenea, influența culturală a confucianismului asupra grupului într-un mod semnificativ. Nici unul dintre acești factori nu pot explica rezistența companiei la criza financiară din 1997, dar sub conducerea lui Byung Chull Lee și mai târziu Kun Hee Lee, firma a fost capabilă să se adapteze la evoluția cererii la nivel mondial și gusturi ale societății coreene, să realizeze o fuziune între capitalismul asiatico neo-confucianist și modelul american al unei multidivizionale și manageriale firme, să investească în capitalul uman pentru a umple golul tehnologic în ceea ce privește SUA și Europa de Est, și apoi să-și asume rolul de lider în fluxul de inovare, care caracterizează "era digitală". Istoria grupului Samsung, a fost rezultatul unei creșteri puternice și regulate, precum și produsul acțiunii decisive a fondatorului Samsung, Lee Byung-Chull (1910-1987).

În timpul președinției lui Lee Byung - Chull, istoria grupului Samsung a fost împărțită în două perioade.

1." Învățarea prin practică " (1938-1969)

Prima dintre ele corespunde uceniciei societății, așa cum au susținut teoriile economistului american Kenneth J. Firmei, în această etapă, aplică "învățarea prin practică ", în conformitate cu planul evoluționistului descris de Richard R. Nelson, ca urmare a unui drum trasat de alții. Lee Byung Chull a primit o educație confucianistă puternică de la tatăl și mama lui înainte de a intra într-o școală occidentală la Jinju. Între 1930-1931 a studiat la Universitatea Waseda din Japonia, după care s-a lansat afară în afaceri. În 1936, împreună cu doi parteneri, el a fondat o companie producătoare de orez, a preluat controlul asupra unei societăți de transport și a făcut unele investiții în domeniul imobiliar.

Apariția războiului chino - japonez în 1937 l-au determinat să se orienteze spre afaceri de import-export. După ce însuși a cesionat afacerile sale ( la un preț bun), el a înființat Daegu Samsung Sanghoi. Specializată în afaceri de import-export, noua companie a făcut profituri bune.

Deceniul 1950 a fost caracterizat prin reconstrucție și substituirea exporturilor ( 1950-1960 ). Consecințele dure ale războiului din Coreea ( în zona de sud , 450.000 de oameni au murit sau au dispărut, cele mai multe orașe au fost distruse, iar țara a fost divizată), Samsung a fost forțat să înceapă din nou să pună bazele unei noi afaceri.

In timpul anilor 1960, economia coreeană a întâlnit un nou dinamism. Samsung a fost deja cel mai mare conglomerat din Coreea de Sud. În ciuda lansării cu întârziere a fabricii de îngrășăminte chimice la Ulsan (Compania Hanbi), Lee Byung Chull s-a adaptat la noile obiective naționale. Grație unei strategii de export activă, Samsung a ajuns la maturitate în această perioadă. Samsung Moolsan Corporation a devenit popular ca un jucător important în strategia națională de export și Lee Byung Chull atins un rol central în procesul coreean de

industrializare. A fost o prezență majoră în industria de consum, datorită Cheil Mojik (textile), al Jedang Cheil (zahăr), și (hârtie) industriile Cheonju Jeiji. Mereu prezent în industriile de consum (îmbrăcăminte, zahăr, hârtie), datorită Cheil Mojik (textile), al Cheil Jedang (zahăr), și (hârtie) industriile Cheonju Jeiji, el a făcut progrese spectaculoase în cele mai avansate industrii ajungând la înființarea Samsung Electronics în 1969.