Optimizarea structurii financiare

CAPITOLUL 1. Conținutul structurii financiare a întreprinderii

1.1. Definirea structurii financiare a întreprinderii. Criterii ale optimizării

Dacă ar fi să asociem o definiție termenului de ”structură„ putem spune că, reprezintă, alcătuirea internă a unui sistem, fiind caracterizată prin natura și dispoziția elementelor componente1. Totodată, structura financiară a întreprinderii reprezintă modul de combinare a resurselor acumulate la o anumită dată sau configurația pasivului din bilanț2. Se impune permanent o urmărire atentă, de către conducerea întreprinderii, atât a proporțiilor dintre capitalurile proprii și cele împrumutate, cât și a respectării corelațiilor dintre acestea și valoarea elementelor de activ, pentru a se asigura, pe de o parte un nivel de autonomie și stabilitate financiară liniștitor, iar pe de altă parte o rentabilitate financiară sporită.

Proporțiile diferite în care o firmă apelează la finanțări prin capitaluri proprii sau prin capitaluri împrumutate, precum și modul în care aceste resurse financiare se materializează în capital productiv, definesc structura financiară a întreprinderii.

Dacă, la mod general definim capitalul ca fiind reprezentat de totalitatea bunurilor sau stocurilor de bunuri fizice sau financiare capabile generatoare de profit, prin ”structura capitalului„ unei companii putem întelege o proporție relativă a capitalurilor proprii și a celor împrumutate pe termen lung ce vor fi utilizate în scopul finanțării activelor acesteia. În altă ordine de idei, structura capitalului unei întreprinderi reflectă compoziția capitalurilor ei3.

Referitor la structura financiară a unei societăți, cel mai ilustrativ în reprezentarea acesteia este raportul stabilit între finanțarea internă cunoscută și sub denumirea de autofinanțare și finanțarea externă, totodată și finanțurile pe termen scurt și finanțările pe termen lung.

În legătură cu structura financiară a întreprinderii putem asocia termenul de bilanț contabil. Acesta arată resursele financiare ce vor fi înregistrate în partea de pasiv și îmbunătățirile pe care le oferă resurselor sale în partea bilanțieră de activ. Acesta grupează elementele în funcție de două criterii și anume: durata imobilizării lor în timp pentru elementele de activ și pentru cele de pasiv gruparea se va realiza în funcție de caracterul existenței lor în timp. 4

1 Tudose, Mihaela, Brândușa, Gestiunea capitalurilor întreprinderii, Optimizarea structurii financiare, Editura Economică, București, 2006, pg. 99

2 Teodorescu, Mihaela,, Finațele întreprinderii, Ed. Meteor Press, București, 2005, pg. 149

3 Hoanță, Nicolaie, Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. C.H. Beck, București, 2011, pg. 23

4 Hoanță, Nicolaie, Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. C.H. Beck, București, 2011, pg. 22

ACTIV

1. Active imobilizate

- Imobilizări corporale;

- Imobilizări necorporale;

- Imobilizări financiare;

2. Active circulante

- Stocuri;

- Creanțe(clienți, cheltuieli în avans);

- Active de trezorerie(casa și conturi la bănci, investiții financiare pe termen scurt):

3. TOTAL ACTIV

PASIV

1. Capitaluri proprii

- Capital propriu

- Patrimoniu public

- Provizioane

- Subvenții din investiții

2. Datorii totale pe termen lung

3. Datorii totale pe termen scurt

- Datorii pe termen scurt(credite bancare, datorii din exploatare)

- Venituri înregistrate în avans

4. TOTAL PASIV

În urma analizei bilanțului financiar se poate observa că pasivul bilanțului este alcătuit din capitalul propriu și datoriile pe termen scurt, mediu și lung. Ele ilustrează astfel sursele de finanțare ale companiei, iar dimensiunea lor exprimată în mărime relativă față de totalul pasivului bilanțier arată structura financiară pe care compania o are la un moment dat.

Elementele ce intră in componența structurii financiare a companiei sunt:

- Capitalul propriu este alcătuit din capitalul social care se formează pe baza sumelor ce au fost puse la dispoziția firmei de către acționari și care posedă caracter permanent. Aceste sume provin din aportul inițial de numerar și din creșterile ulterioare de numerar înregistrate, din profitul rămas nedistribuit, reevaluări ale activelor etc. Această formă a structurii financiare ia parte alături de celelalte elemente din structura pasivului la finanțarea întreprinderii. În cazul aspectului financiar, capitalul propriu relevă dacă firma a fost rentabilă până la un anumit moment.