Organizarea, planificarea și eficiența producției de legume

INTRODUCERE

Funcţia primordială a agriculturii a fost întotdeauna aceea de a aproviziona populaţia cu produsele alimentare necesare hranei. Nici o ramură a economiei nu a putut şi nici nu va putea în viitor să îndeplinească o funcţie atât de importantă pentru existenţa umană. Asigurând omului direct sau indirect alimentele necesare hranei, agricultura constituie condiţia hotărâtoare a realizării reproducţiei lărgite, a forţei de muncă, condiţia deci a însăşi existenţii şi dezvoltării societăţii omeneşti.

Legumicultura este o ramură a agriculturii ce are un rol important în dezvoltarea economico – socială pe multiple planuri şi anume:

1. Legumele constituie o sursă importantă de hrană pentru populaţie, având conţinutul ridicat în hidraţi de carbon, săruri minerale, acizi organici, vitamine, substanţe aromate, celuloză etc. În cadru celor 3000 de calorii zilnice pe locuitor, legumele sigură 65% din necesarul total de vitamine, 40% din cel al sărurilor minerale şi 34% din necesarul de calorii.

Literatura de specialitate recomandă ca raţia anuală de legume a unei persoane să fie de circa 140 – 150 kg dintre care:

varză – circa 30 kg, roşii circa 20 kg, morcovi – 20 kg, alte rădăcinoase (pătrunjel, ţelină, păstârnac) circa 18 – 20 kg, ceapă 9 – 10 kg, vinete şi alte verdeţuri – 50 kg.

2. Legumele determină un nivel ridicat de intensivitate a producţiei şi asigură o folosire mai uniformă a forţei de muncă în raport cu celelalte culturi.

3. Producţia de legume constituie o sursă importantă de materii prime pentru industria alimentară, mai ales a conservelor.

4. Producţia secundară rezultată de la legume constituie resurse importante pentru furajarea animalelor mai ales a bovinelor şi ovinelor.

Din punct de vedere economic legumicultura de asemenea are o mare importanţă. Ea aduce venituri de 8 – 10 ori mai mari la unitate de suprafaţă în comparaţie cu colturile de câmp; creează în gospodărie un echilibru dinamic între venituri şi cheltuieli prin valorificarea eşalonată a producţiei pe tot parcursul anului, datorită culturilor forţate, protejate şi succesive: asigură un surplus de producţie ce poate fi realizată peste hotarele republicii, aducându-i venituri mari şi favorizând dezvoltarea comerţului şi a relaţiilor între popoare.

Deci, legumicultura are o mare importanţă economică nu numai pentru aprovizionarea populaţiei, dar şi pentru contribuţia acestei ramuri la sporirea veniturilor băneşti ale producătorilor. Menţionez faptul că producţia de legume poate să asigure venituri băneşti tot timpul anului.

În ultimii ani se observă tendinţa producătorilor de a mări producţia comercială de legume datorită abţinerii veniturilor ridicate din activitatea dată. În această situaţie producătorii au nevoie de cunoştinţe profunde în domeniul legumelor, de informaţii cît mai detaliate în aplicarea tehnologiilor moderne, care asigură producţii ridicate de calitate superioară cu preţ de cost redus.

Astfel scopul lucrării date constă în consolidarea şi aprofundarea cunoştinţelor teoretice referitoare la organizarea şi eficienţa economică a producerii legumelor, de a selecta şi analiza sistemic materialul necesar, de a trage din problema dată concluzii teoretice şi practice şi de a face propuneri concrete în vederea perfecţionării procesului de organizare şi planificare a producţiei legumicole (în câmp deschis).

Obiectivele lucrării sunt:

1. Evidenţierea bazelor teoretice ale organizării şi eficienţii economice a producţiei agricole.

2. Analiza condiţiilor naturale şi organizatorice şi caracteristica dezvoltării economice a S.A. ,, Nistru – Olăneşti ”.

3. Efectuarea calculelor referitoare la organizarea, eficienţa economică, planificarea şi remunerarea muncii a producerii legumelor.

4. Evidenţierea rezervelor de sporire a eficienţei economice a producţiei legumicole.

Lucrarea este îndeplinită în baza literaturii de specialitate şi a datelor din S.A. ,, Nistru – Olăneşti ”.

I. BAZELE TEORETICE ALE ORGANIZĂRII, PLANIFICĂRII ŞI EFICIENŢII ECONOMICE A PRODUCŢIEI AGRICOLE

1.1 Esenţa, conţinutul şi principiile organizării producţiei agricole

Organizarea reprezintă acţiunile raţionale şi calculate ale unui grup de oameni în procesul de producţie cu scopul folosirii raţionale a tehnicii şi pământului. Reieşind din cele spuse putem conchide că organizarea producţiei este o ştiinţă economică ce studiază lagislaţia de proiectare, construire şi îndeplinire a procesului de producţie agricolă în contextul dezvoltării relaţiilor de piaţă în agricultură. Sensul economic al organizării se rezumă la obţinerea rezultatelor economice de producţie înalte.