Particularitățile economico-sociale ale Managementului Japonez

INTORDUCERE

Una dintre țările cu cea mai explozivă și expansivă perioadă de dezvoltare economică este Japonia, managementul nipon fiind adus în prim-plan începând cu deceniul al șaptelea al secolului XX. Acest miracol japonez prezinta trei trăsături ale apariției sale:

- argumentul cultural – are în vedere valorile caracteristice contextului japonez, dar și instituțiile care avantajează consensul.

- teoria supraomului – în care este explicat faptul ca japonezul, mulțumindu-se cu puțin, a creat valori mari numai din dorința de a fi cel mai bun. Astfel, ia naștere capacitatea acestuia de a realiza produse de calitate, de a se implica în activitățile de creștere a eficientei economice.

- sistemul de management japonez – cu un mod de aplicare a principiilor de management adaptat la caracteristicile sociale, culturale și economice ale Japoniei.

O importantă trăsătură a managementului japonez este faptul că acesta are un rol important în realizarea performanțelor, acest tip de management aducând companiile japoneze într-un timp foarte scurt pe aceeași treaptă cu cele americane, Toyota fiind pe locul trei în topul celor mai respectate companii ale lumii.

Astfel, consider importantă prezentarea caracteristicilor managementului japonez, ansamblul elementelor ce au stat la baza evoluției economice a Japoniei formând un model important și ilustrativ pentru țările în curs de dezvoltare, inclusiv pentru România, pentru consolidarea și dezvoltarea economiilor acestora.

Lucrarea este structurată pe trei capitole, definitorii pentru conceptul ales spre prezentare, fiecare dintre acestea având în compunere trei subcapitole.

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE SPECIFICE MANAGEMENTULUI

1.1 ASPECTE DEFINITORII ȘI TRĂSĂTURILE MANAGEMENTULUI

Funcţionalitatea şi performanţele unei firme, indiferent de contextul naţional, depind, în mare măsură, de modul în care managerii reuşesc să creeze sisteme de management moderne şi flexibile, care integrează în structura lor multitudinea variabilelor intra şi extra organizaționale.

Managementul este o funcție profesională care înseamnă a conduce, într-un context dat, un grup de persoane care au de atins un obiectiv comun, în conformitate cu finalitățile organizaţiei din care fac parte.

Să explicităm, pe rând, elementele cheie ale acestei definiții generale.

Funcție profesională = o activitate profesională practică pentru exercitarea căreia sunt necesare cunoștințe și abilități specifice, tehnice și relaționale.

În raport cu alte funcții și profesii, funcția managerială are două caracteristici proprii:

• se exercită cu / și asupra altor persoane (colegi, colaboratori, superiori ierarhic), deci nu este o meserie solitară;

• se învață nu numai în școală, fie ea universitate de management, ci mai ales în contact cu terenul, cu practica.