Piața asigurărilor din România

Introducere

“New York-ul nu este opera oamenilor, ci a asiguratorilor; fara asigurari n-ar exista zgaraie-nori, deoarece nici un muncitor n-ar accepta sa lucreze la o asemenea inaltime, riscand sa faca un plonjon mortal si sa-si lase familia in mizerie; fara asigurari, nici un capitalist n-ar investi milioane pentru a construi astfel de cladiri, pe care un singur muc de tigara le-ar putea transforma in scrum; fara asigurari nimeni n-ar circula cu automobilul pe strazi.

Chiar cu un Ford, un sofer este constient de faptul ca in fiecare clipa risca sa dea peste un pieton.”

Henri Ford

Capitolul 1.

Continutul si caracteristicile asigurarilor

1.1. Conceptul de asigurare

In literatura de specialitate sunt prezentate puncte de vedere diferite in legatura cu conceptul de asigurare. Asigurarea reprezinta un sistem de relatii economico-sociale, un proces obiectiv necesar al dezvoltarii economice si sociale izvorat din actiunea legilor economice obiective care consta in crearea in comun, de catre persoanele fizice si juridice amenintate de anumite riscuri, a unui fond din care se compenseaza daunele si se satisfac alte cerinte economico-financiare probabile, imprevizibile.

Caracteristicile exclusive ale asigurarii sunt scopul si metoda. Scopul reprezinta compensarea pagubelor produse de calamitati ale naturii si accidente, precum si prevenirea pagubelor. Metoda e constituita din acoperirea unor riscuri, crearea unei comunitati de risc. Scopul si metoda sunt materializate prin formarea si utilizarea fondului de asigurare.

Alti autori definesc conceptul de asigurare ca o operatie prin care unei parti, asiguratul, i se permite in schimbul unei prime sau cotizatii o prestatie furnizata de catre o alta parte, asiguratorul, in cazul aparitiei unui eveniment.

Exista formulari diferite ale conceptului de asigurare, fara a exista un consens si aceasta datorita unor dificultati de ordin economic, social si juridic, dintre care cele mai importante sunt:

 sfera vasta de actiune a asigurarilor, precum si practicile complexe folosite in asigurari;

 negarea de catre juristi a faptului ca asigurarea este o categorie economica si prezentarea acesteia ca un raport juridic, punand semnul de egalitate intre asigurarea comerciala si o serie de practici si conditii care fac obiectul contractului de asigurare;

Societatile de asigurari din Romania depind in mod direct de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor (CSA). Aceasta este autoritatea administrativa autonoma de specialitate, cu personalitate juridica, al carei scop principal este apararea drepturilor asiguratilor si promovarea stabilitatii activitatii de asigurare in România.

Activitatea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor a inceput la data de 2 iulie 2001, odata cu publicarea in Monitorul Oficial al României a Hotarârii Parlamentului privind numirea membrilor primului sau Consiliu – Consiliu care reprezinta organul de conducere colectiva a Comisiei.

Reprezentantul de drept al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, ca autoritate administrativa autonoma, ca persoana juridica de drept public si in raporturi de drept comun, este presedintele.

Cu incepere din anul 2006, urmare intrarii in vigoare a Legii nr.113/2006 privind aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 201/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr.32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor este format din 7 membri, din care un presedinte si 2 vicepresedinti, numiti de Parlament, in sedinta comuna a celor doua Camere.