Piața asigurărilor non-viață în România

CAPITOLUL I. CARACTERISTICI ALE PIEȚEI ASIGURĂRILOR

1.1. Trăsăturile generale ale piețelor de asigurări și reasigurări

Operațiile de asigurare, realizate pe baze contractuale, se desfășoară într-un cadru denumit piața asigurărilor. Aici se întâlnesc cererea de asigurare care vine din partea persoanelor fizice și juridice asigurabile, dornice să încheie diverse tipuri de asigurări, și oferta de asigurare, susținută de organizații specializate, autorizate să funcționeze în acest domeniu și capabile, sub raport financiar, să desfășoare o astfel de activitate.

Atunci când pe piață funcționează mai multe organizații de asigurare avem de-a face cu o piață concurențială. În situația în care există o singură ofertă de asigurare, monopolul de stat, ne aflăm pe o piață aparent neconcurențială. Organizația unică de asigurare este preocupată să convingă persoanele fizice și juridice asigurabile să accepte condițiile de asigurare oferite și, în felul acesta, să aducă cererea de asigurare la dimensiunea ofertei sale.

Tranzacțiile pe piețele internaționale de asigurări sunt strict și direct influențate de legislația națională în materie. Dispersia internațională a riscurilor prin intermediul asigurării poate fi realizată prin mai multe feluri: prin asigurare directă, posibil prin participarea asigurătorilor străini în calitate de coasigurători alături de societățile autohtone sau prin cedarea unei cote a riscurilor asumate de asigurătorii interni prin reasigurare internațională.

Asigurătorul străin poate opera printr-o societate locală, poate mandata un agent în străinătate, delegat să subscrie afaceri în numele său sau să înființeze filiale proprii pe acea piață.

Comerțul internațional cu servicii de asigurare este redus în comparație cu primele de asigurare și cu tranzacțiile internaționale din alte domenii. Cota de piață ce revine asigurătorilor străini diferă de la stat la stat, dar este marcată de un puternic trend crescător datorat mai ales liberalizării comerțului din diferite regiuni ale lumii, fuzionărilor și achizițiilor în domeniu care au marcat puternic evoluția și structura acestui sector.

Cele mai reprezentative piețe de asigurări sunt concentrate în marile centre comerciale și financiare ale lumii unde se desfășoară majoritatea covârșitoare a acestor tranzacții. Unele dintre acestea sunt piețe care altă dată serveau numai asigurătorilor direcți locali și care, în urma extinderii activității unor companii de asigurare ce și-au deschis filiale, au devenit treptat internaționale. Este cazul Londrei, Europei continentale, S.U.A., Japoniei. Fiecare dintre acestea este o piață internațională deoarece o mare parte sau chiar cea mai mare parte din afacerile încheiate provin de la societăți de asigurări și reasigurări din alte țări și pentru că influențează în mare măsură uzanțele și practicile altor piețe. O caracteristică a acestor piețe este aceea că, deoarece sunt prezente atât societăți de asigurare, cât și societăți de reasigurare, o societate este, în general, simultan cumpărător și vânzător de reasigurare. Desfășurarea activității de asigurare și reasigurare într-o economie concurențială se realizează într-un cadru legal din punct de vedere organizatoric și metodologic.

În domeniul asigurărilor, operatorii specifici sunt asigurătorii și asigurații, adică cei care lansează oferta de asigurare, pe de o parte, și cei care doresc să o cumpere, persoane fizice sau juridice, pe de altă parte. Oferta este lansată de asigurători, organizați în societăți comerciale cu personalitate juridică și cu capacitate financiară, criterii ce sunt reglementate de legislația în vigoare.

Pe piață se întâlnesc următoarele categorii de firme, care alcătuiesc piața :

a. purtători specializați ai riscului, adică asigurători și reasigu ratori care oferă protecție clienților lor. Societățile comerciale de asigurare, de asigurare - reasigurare sau societăți de reasigurare funcționează ca societăți pe acțiuni sau cu răspundere limitată, cu capital integral național sau mixt, criteriul fundamental ce stă în luarea deciziilor fiind obținerea de profit.