Piața cu Concurență de Oligopol

INTRODUCERE

Monopolul şi concurenţa perfectă sunt două forme extreme de piaţă, în analiza tradiţională. Între aceste două forme se găsesc alte posibilităţi, cum ar fi duopolul sau oligopolul, cea mai mare parte a firmelor încadrându-se în această categorie.

Am ales această temă deoarece oligopolul este o structură de piaţă frecvent întâlnită, mai ales în ţările dezvoltate. Automobilele, electrocasnicele, telefonia (fixă şi mobilă), băuturile răcoritoare, medicamentele, detergenţii, ciocolata sunt doar câteva exemple dintre lucrurile care ne înconjoară şi care aparţin acestui segment. Orice ramură şi orice piaţă tind în mod natural să devină oligopol. Modul în care se realizează este reprezentat de ansamblul proceselor de fuziuni şi achiziţii.

Oligopolul reprezintă o formă a concurenţei imperfecte, care reflectă o piaţă dominantă de câţiva producători-vânzători de talie mare ( ce produc bunuri similare sau diferenţiate, care datorită ponderilor în ansamblul ofertei reuşesc să influenţeze formarea preţurilor în scopul maximizării profiturilor) şi un număr mare de cumpărători.

În prima parte a lucrării, intitulată “ PIATA CU CONCURENTA DE OLIGOPOL” am prezentat noţiuni elementare cu scopul de a fi mai uşor înţeleasă această temă, mecanismele de piaţă şi profitul în cazul oligopolului, dar şi modelele cu care ne confruntăm în prezent şi anume:

 Echilibrul de tip Stackelberg ( în care o firmă este lider şi cealaltă urmăritor);

 Echilibrul de tip Cournot ( în care firmele îşi aleg cantităţile şi lasă piaţa să seteze preţurile);

 Echilibrul Bertrand ( în care firmele setează preţurile şi lasă piaţa să determine cantitatea vândută)

 cartelul ( care este un acord între întreprinderi).

Un exemplu în cazul modelului Stackelberg poate fi reprezentat de compania Romgaz, care este în prezent lider pe piaţa gazului natural. Petrom a adoptat atitudinea de urmăritor, încercând să îşi schimbe poziţia prin rezervele superioare pe care le deţine în prezent şi prin intenţia de a-şi extinde activitatea. În ceea ce priveşte cartelul, în aprilie 2007, pe piaţa pâinii, 17 firme din Maramureş şi 31 din Vrancea s-au înţeles în privinţa majorării preţurilor simultan.

Partea a doua a lucrării, “TEORIA JOCURILOR”, este dedicată strategiilor ce pot fi adoptate de către întreprinderi şi jocurile care pot fi puse cu uşurinţă în practică, în încercarea de a devenii cei mai buni şi de a deţine o cotă cât mai mare de piaţă.

Cea de-a treia parte, “PIATA AUTOTURISMELOR IN ROMANIA” este dedicata studiului de caz şi prezintă evoluţia pieţei de oligopol, de la înfiinţare, când era formată doar din trei mari mărci autohtone (Dacia, Aro şi Olcit), până când piaţa a fost invadată de peste 30 de mărci importate. În perioada analiză în topul preferinţelor consumatorilor a fost în fiecare an Dacia, urmată îndeaproape de maşina importată Renault. Deasemenea am prezentat cererea şi oferta de autoturisme din ţara noastră, precum şi perspectivele pentru anul 2010 prin intermediul unui joc, dar şi a unor chestionare aplicate.

Capitolul 1

PIAŢA CU CONCURENŢĂ DE OLIGOPOL

1.1.Oligopolul-definire şi caracteristici

Termenul de oligopol provine din limba greacă de la “oligos” care înseamnă puţini şi “polein”, care înseamnă vânzare. El se utilizează pentru acel tip de concurenţă caracterizat printr-un număr mic de ofertanţi, care pot influenţa piaţa în scopul maximizării profitului. Numărul firmelor ofertante nu este o cifră exactă sau un interval precis, astfel încât să spunem, de exemplu, că dacă pe piaţă există între două şi 10 firme piaţa este oligopol. Prin număr redus de ofertanţi înţelegem faptul că firmele sunt interdependente, adică un producător trebuie să ţină seama de deciziile celorlalţi atunci când îşi stabileşte propria strategie. Fiecare firmă deţine o cotă de piaţă suficient de mare pentru a putea influenţa, într-o oarecare măsură preţul produselor sale.

Oligopolul reprezintă structura de piaţă cea mai răspandită în ţările dezvoltate din punct de vedere economic si este o formă a concurenţei imperfecte. Pe piaţa oligopolistă produsele pot fi diferenţiate sau omogene. Cateva exemple pot fi reprezentate de piaţa băuturilor răcoritoare (Coca-cola), piaţa autoturismelor (Renault-Dacia) sau piaţa oţelului.

Principalele caracteristici ale pieţei cu concurenţă de oligopol sunt:

1. interdependenţa acţiunilor diferiţilor vânzători: preţurile produselor, cantitatea

vândută şi profitul unui producător depind de reacţiile celorlalţi producători;

2. gradul înalt de concentrare a capitalului şi producţiei;

3. diversificarea produselor, activităţilor, a mărcilor de fabricaţie;

4. existenţa unor bariere de intrare pentru noi concurenţi.