Piața de capital în România

CAPITOLUL I: INTRODUCERE

Toţi specialiști care lucrează cu capital de piaţă se întreabă des de modul în care ar putea să-și investească investiţiile sau să-și investească sumele disponibile, aceste întrebări sunt derivate de situaţiile pe care le deţin respectivii,au excedent sau deficit de capital.

Astăzi, este destul de dificil sa ne imaginăm lume pe vremea când nu existau bănci,burse, pieţe monetare, pieţe de valori sau datorii publice, timpuri când singura avere a unei persoane era reprezentată doar prin suprafaţă pământului deţinut și a numărului de animale pe care îl poseda dar nu în ultimul rând si numărul de braţe de muncă pe care le putea utiliza la munca câmpului. În aceea perioadă economiile erau prezentate sub forma de ustensile casnice de aur (în general pocale de aur) cât despre cămătărie ea era interzisă atât de lege cât și de dogma bisericească.

Astăzi putem vorbi despre piaţa de capital ca fiind o realitate întâlnită în orice economie modernă. Piaţa de capital reprezintă o necesitate de necontestat, o structură extraordinar de dinamică și inovativă, într-o permanentă adaptare la mediul economic dar și un factor de influenţă al acestuia, generează ocazii și în aceeași măsură este un factor de risc pentru toate categoriile de participanţi la activitatea economică. Piaţa de capital poate fi considerată ca fiind o replică a unei economii naţională la o scară mai mică și în aceeași măsură deosebit de reprezentativă.

Se poate spune de piaţa de capital că reunește sub aceeași construcție concepţii diferite. Sintagma continental-europeană atribuie acestei pieţe o structură mai complexă, cuprinzând piaţa monetară, piaţa ipotecară și piaţa financiară. Ţara noastră este partizană a concepţiei anglo-saxone care vorbește de capital ca fiind o componentă a pieţei financiare alături de piaţa monetară și cea a asigurărilor.

Caracteristică acestei pieţe conchide din numeroase aspecte, dar definitorii şi în egală măsură delimitative faţă de alte participante ale pieţei financiare sunt următoarele trăsături:

a) Putem spune ca este o piaţa specializată în tranzacţii cu active financiare pe termen îndelungatat, în mod opus de piaţa monetară care prezintă soluţii financiare prin capital de pe termen mic sau mediu.

b) Este o piaţă transparentă din cauză că oricine poate fi participant pe piaţa aceasta fără să existe bariere notabile de intrare sau de ieșire, tranzacțiile fiind cu caracter public

c) Prevede riscuri pentru ambele părţi contractante adică în egală măsură pentru emitent cât și pentru investitor, caracteristic fiecărui instrument financiar în cauză, totuși

oferă în timp concordant și soluţii complexe de minimizare și dispersare a acestuia.

d) Piaţa de capital poate fi numită ca fiind una organizată în înţelesul că tranzacţiile se realizează conform unor noțiune, norme și reguli acceptate de participanţi.

Conform constituţiei din 1991 România are o economie de piaţa. Într-o economie de piaţa de capital are deţine un rol de prim rang. O bună desfășurare a pieţei de capital este un plus de vitalitate pentru economia contemporană din simplul fapt că în acest fel este posibil un transfer eficient de resurse financiare de la cei ce agonisesc către cei ce au nevoie de capital și care pot să-i ofere o valorificare superioară. Putem afirma că piaţa de capital deţine un rol important în privinţa calităţii deciziilor de investiţii.

Partea de bază a pieţei de capital este reprezentată de piaţa secundară prin se desfășoară tranzacţii cu titluri emise mai înainte. Părţile care efectuează tranzacţii prin intermediul burselor de valori sunt vânzătorii și cumpărătorii de titluri emise anterior. Importanţa pieţei este scoasă în evidenţă exact prin rolul și și funcţiile burselor de valori. Pe piaţa aceasta cursul, titlurile de valoare

Atârnă de numeroși factori economici și extraeconomici, în esenţă de raportul dintre cerere și oferta de titluri. La turul său acesta depinde de volumul veniturilor precedente aduse de titluri și perspectivele de viitor, valoarea ratei dobânzii, circumstanţa economică, rata inflaţiei, politica internă și climatul social-politic.

1.1.Piata de capital. Definire şi clasificare.

Putem afirma că alegând din trăsăturile economiei de schimb din ziua de azi, piaţa are istoria cea m-ai vastă. Apariţia pieţei a fost în urnă cu ceva secole bune, aceasta a apărut ca pasarelă istorică între producători și consumatori. F. Braudel afirma despre strecurarea unui al treilea,îngust dar vioi ca un fir de apă, greu de recunoscut și el de la întâia privire, schimbul sau cum se mai spune economia de piaţa imperfectă, discontinuă, dar impunându-și presiunile și in mod sigur, revoluţionară. Exprimând același gând Alvin Toffer subliniază că piaţa este necesară numai atunci când funcţia consumului s-a separat de funcţia productivă.

Îndeobște, piaţa reprezintă locul de întâlnire, mai mult sau mai puţin speculativ, dintre ceea ce oferă vânzătorii şi ceea ce oferă cumpărătorii, prima consta în forma de manifestare a producţiei în împrejurările economiei de schimb, a doua exprimând nevoile umane solvente, însoţite așadar de capacitatea oamenilor de a achiziţiona mărfurile oferite, convenabile lor.

Piaţa întrupează într-un tot actele de vânzare şi de cumpărare, laolaltă cu fenomenele legate de semnalul obiectului ofertei şi cererii, toate acestea în raport cu spaţiul şi timpul unde sau în care se desfăşoară În general funcţiile pieţe sunt multiple, dar cele mai importante sunt ,,verif și oferă’’. Prin ,,verifică’’ se înţelege concordanţa sau neconcordanţa dintre structura și calitatea bunurilor oferite cu masa, cu corespondentele și calitatea celor cerute, respectiv necesare. Prin sintagma ,,oferă’’, ne referim la informaţiilor agenţilor economici, ieftine și rapide.