Piața Valutară în România

CAPITOLUL 1

PIAŢA VALUTARĂ(DEFINIŢII,TRĂSĂTURI,CONŢINUT,ORGANIZARE)

1.1.DEFINIŢII TRĂSĂTURI:

Piaţa valutară asigură confruntarea cererii şi ofertei de monedă străină (valuta) şi relevă cursul (preţul) acestora exprimat în moneda naţională. Pe piaţa valutară monedele şi devizele străine nu sunt mijloace de schimb şi de plata sau mijloace de cuantificare a valorii , ci active financiare nemonetare fiind deci negociate ca atare

Monedele străine sunt schimbate pe moneda naţională pe toate pieţele financiare ale lumii. Piaţa valutară nu este deci limitată geografic iar actualele pieţe valutare urmează prin intermediul sateliţilor de comunicaţie, mersul soarelui in jurul globului.

Pietele valutare pot avea caracter local sau international , in acest din urmă caz, deservind tranzactii nelocalizate intr-un anumit spatiu gergrafic.Aceste pieţe au influenţe puternice în activitatea valutar-financiara internaţională. Astfel, cursurile valutare stabilite pe aceste pieţe determină în bună parte cursul valutar pe alte pieţe valutare.

Cele mai importante pieţe valutare care au caracter internaţional sunt: Londra, Zurich, Paris, New-York, Tokio, Frankfurt.

Pieţele valutare internaţionale fiind şi ele plasate pe teritoriile unor ţări, au obligaţia de a respecta legislaţia acestor ţări dar evident această legislaţie este mai permisivă fapt căruia se datorează şi dezvoltarea lor.

Pe piaţa valutară tranzacţiile ajung uneori să se desprindă de activităţile economice propriu-zise , ele efectuându-se numai din anumite interese caz în care cererea şi oferta sunt deformate. Aceste situaţii apar ca urmare a unor factori specifici: speculaţia valutară, arbitrajul valutar şi intervenţia statului

• Speculaţia valutară: este operaţia de vânzare-cumpărare care nu are o bază economică, ea efectuându-se numai în scopul de a realiza un câştig din negocieri. Acest câştig se realizează prin folosirea inteligentă a diferenţelor de curs valutar pe aceeaşi piaţă sau pe pieţe diferite sau între cursul la vedere şi cursul la termen. Speculaţia valutară comportă un risc inerent, pentru că, dacă previziunea agentului nu se realizează, pot rezulta pierderi.

• Arbitrajul valutar: este un gen asemănător de activitate cu deosebirea că se efectuează între bănci şi cu valori mai mari. Băncile au mijloace moderne şi perfecţionate de informaţie promptă asupra evoluţiei cursului valutar de pe diverse pieţe.

• Intervenţia statului: constă în cumpărări sau vânzări masive de valută în scopul de a menţine cursul valutar al monedei naţionale. În condiţiile stabilite de organizaţiile internaţionale, statul este obligat să intervină pentru a menţine fluctuaţiile monedei naţionale în anumite limite. Uneori această intervenţie, cu toate sacrificiile de valută din rezerva naţională s-a dovedit a fi fără efect, fiind în joc influenţa unor factori mult mai puternici.

Rolul pieţelor valutare este determinat de posibilitatea pe care acestea o oferă participanţilor la schimburile economice internaţionale.

Creşterea importanţei pieţelor valutare în dezvoltarea schimburilor economice internaţionale este condiţionată de următorii factori:

- tendinţa de liberalizare a comerţului internaţional şi de atenuare a restricţiilor valutare datorită activităţii organismelor financiare internaţionale

- creşterea ponderii creditului internaţional în volumul tranzacţiilor comerciale externe

- tendinţa de creştere a rolului unor valute naţionale cu mare pondere pe piaţa financiar-bancară internaţională

- creşterea unei penurii de lichidităţi, îndeosebi pentru ţările în curs de dezvoltare

1.2.PARTICIPANŢII LA PIAŢA VALUTARĂ

Piaţa valutară este rezervată băncilor şi instituţiilor financiare care acţionează în nume propriu sau în cel al clienţilor. Aceşti operatori negociază între ei direct sau prin intermediul firmelor de brokeraj (curtieri).

Băncile, instituţiile financiare şi filialele financiare ale grupurilor industriale efectuează operaţiune de schimb valutar în nume propriu sau din ordinul clienţilor săi. Pentru a facilita operaţiunile respective, băncile deschid conturi şi constituie depozite la băncile şi instituţiile financiare străine care joacă rolul de corespondenţi.

Băncile sunt cei mai importanţi operatori pe piaţa valutară însă filialele financiare sau bancare ale grupurilor joacă de asemenea un rol tot mai mare.

În principiu toate băncile autorizate sunt abilitate să efectueze în mod obişnuit operaţiuni valutare însă în practică numărul băncilor care intervin în permanent pe piaţa este redus.

Băncile au ca politică de afaceri să nu speculeze, în realitate se ajunge adesea ca unele bănci să fie într-o anumită “poziţie valutară”. Poziţia valutară este diferenţa pozitivă sau negativă între creanţele şi angajamentele în valută ale unei bănci. În cazul în care creanţele sunt mai mari decât angajamentele, poziţia valutară este “lungă” iar în cazul în care creanţele sunt mai mici decât angajamentele banca se află într-o poziţie valutară “scurtă”.

O poziţie valutară neechilibrată implică un risc reflectînd un anumit comportament speculativ în ceea ce priveşte creşterea sau scăderea cursului valutei respective.

Un operator important pe piaţa valutară este Banca Centrală ce are două funcţii: pe de o parte ea execută ordinele clienţilor săi (bănci centrale, străine , organisme internaţionale) iar pe de altă parte ea acţionează în sprijinul stabilirii cursului monedei naţionale.

A doua categorie importantă de participanţi pe piaţa valutară este clientela privată care nu intervine direct pe piaţa valutară ci prin intermediul băncilor şi, eventual al caselor de schimb valutar. Clientela privată cuprinde, la rândul ei, trei categorii de operatori: întreprinderile industriale şi comerciale, instituţiile financiare care nu participă direct pe piaţa valutară şi persoanele particulare. A treia categorie importantă de operatori pe piaţa valutară sunt firmele de brokeraj – cambişti , curtieri.

Firmele de brokeraj joaca un rol esenţial pe piaţa valutară în calitate de informatori şi intermediari. Fără ca ele să fie obligate să cumpere sau să vândă valuta, firmele de brokeraj informează, la fel ca şi băncile ceilalţi operatori cu privire la cursurile la care ar fi dispuse să vândă sau să cumpere diverse monede. Pe de altă parte, firmele de brokeraj au un rol de intermediar în măsura în care centralizează ordinele de vânzare sau de cumpărare ale mai multor bănci care nu intervin pe piaţă.

Funcţia firmelor de brokeraj este de a face ca piaţa valutară să fie mai eficace şi mai fluidă prin stabilirea de relaţii permanente cu un mare număr de bănci.

O firmă de brokeraj este organizată pe compartimente specializate pe o anumită valută sau un grup de valute In interiorul unui compartiment fiecare agent de schimb este specializat pe tranzacţiile aferente pieţei la vedere sau diverselor scadenţe ale pieţei la termen.