Piața valutară și influența sa asupra cursului de schimb

I N T R O D U C E R E

Lucrarea de faţă îşi propune prezentarea conceptului de piaţă valutară, ca fiind locul unde se desfăşoară vânzarea şi cumpărarea de valută, moment şi caz în care obiectele acestor operaţiuni le constituie monedele şi devizele ce sunt tratate ca mărfuri şi negociate ca atare. Totodata, primul capitol al lucrării surprinde şi subliniază importanţa modificărilor cursului valutar în viaţa economică şi deasemenea ne familiarizează cu principalele instrumente ale pieţei valutare.

Primul capitol ne prezintă care sunt participanţii şi la ce operaţiuni, derulate pe această piaţă valutară, iau parte. Rolul pieţei valutare este determinat în primul rând de posibilităţile pe care le oferă participanţilor la schimburile economice pentru alegerea şi obţinerea mijloacelor de creditare şi de plăţi cele mai convenabile.

Ceea ce rezultă în urma acestui comerţ este un preţ denumit curs valutar ce depinde de condiţiile de cerere şi ofertă existente pe piaţă, acest preţ putând fi limitat din punct de vedere legal.

Această piaţă valutară este supusă unor reglementări naţionale (piaţa valutară din România este diferită de piaţa valutară din Franţa, de exemplu), dar pe lângă aceste pieţe valutare naţionale care au o legislaţie specifică apar şi situaţii în care pieţele valutare au caracter internaţional, deservind interesele unor zone ( zone economice de mare interes: Frankfurt, Tokyo, Londra, New York). Aceste pieţe cu caracter internaţional reprezintă exceptări de la legislaţia naţională – se dereglementează, fapt ce le face atractive.

Pieţele financiar-valutare internaţionale devin un barometru al schimburilor economice internaţionale. Introducerea anumitor monede, ca EURO, va produce profunde transformări pe pieţele financiar-valutare si va exista concurenţă între zona de influenţă a dolarului şi cea a euro.

Capitolul secund al lucrării ne prezintă aspecte privin evoluţia pieţei valutare în România, în special după anul 1990, când, în cadrul procesului de tranziţie spre o economie de piaţă, România a ales să treacă la convertibilitatea leului, alegând ca etapă intermediară convertibilitatea internă de cont curent a leului.

Această trecere la convertibilitatea oficială presupune binenţeles o îndeplinire în prealabil a unei serii de condiţii de natură economică, financiar-monetară şi organizatorică. Astfel, în România piaţa valutară tradiţională este formată din două segmente piaţa valutară bancară şi piaţa caselor de schimb, care îşi regasesc în detaliu caracteristicile esenţiale, exemple de operaţiuni efectuate şi modul lor de funcţionare pe parcursul acestui capitol.

Pe masură ce ne familiarizăm cu conceptul de piaţă valutară şi totodata cu noţiunea de valută, capitolul trei ne aduce la cunoştinţă si ne prezintă acei factori determinanţi ai cursului de schimb valutar, ce-l determină pe acesta sa fie variabil. Aceşti factori sunt de natură economică, politică, monetară, socială, şi pot influenţa într-un mod semnificativ puterea de cumpărare externă a unei monede. Printre cei mai puternici factori care pot influenţa cursul de schimb valutar se regăsesc inflaţia, rata dobânzii şi soldul balanţei de plăţi – cea din urmă, balanţa de plăţi a unei ţări, posedă în conţinutul său informaţii ce prezintă un interes deosebit pentru explicarea cursului valutar. Acesta înregistrează într-o formă exhaustivă tranzacţiile economice dintre ţara în cauză şi restul lumii. În concluzie, deficitul sau excedentul anumitor solduri ale balanţei de plăţi pot explica nivelul cursului valutar.

Ajunşi la cel de-al patrulea capitol, care cuprinde şi obiectivul principal al lucrării, putem vorbi, in introducerea acestuia, despre autoritatea valutară – Banca Naţională a României – care, potrivit statutului său elaborează şi aplică politica monetară şi cea de curs de schimb, autorizează, reglementează şi supraveghează instituţiile de credit, şi deasemenea este autorizată să emită bancnote şi monede ca mijloace legale de plată pe teritoriul României.

Punctele forte al acestui capitol le constituie clasificarea operaţiunilor valutare şi regulile generale privind efectuarea operaţiunilor valutare. Studiul de caz al acestei lucrări surprinde evoluţia pieţei valutare din România, mai exact luna mai 2010, şi deasemenea se observă un impact major asupra parametrilor pieţei valutare interbancare din acest interval datorită manifestării unor factori specifici perioadei.

CAPITOLUL 1

1. PIAŢA VALUTARĂ

Piaţa valutară este o piaţă a tranzacţiilor de vânzare-cumpărare a valutelor. După volumul de tranzacţii este cea mai mare piaţă internaţională.

Piaţă valutară internaţională constituie un sistem complex interbancar, prin care se tranzacţionează sume mari de bani, de către actorii din piaţă, la o rată de schimb stabilită la o anumită dată, într-un anumit moment, în scopul schimbării (convertirii) unor valute contra altora.

1.1 NOȚIUNE, CONCEPT, TRASATURI

Pieţele valutare sunt, în accepţiunea cea mai largă, centre ale comerţului cu valute. Ele au apărut ca urmare a folosirii monedelor naţionale în reglementarile schimburilor internaţionale sau în exprimarea oarecum improprie din coexistenţa internaţionalismului comercial şi al naţionalismului monetar.

Piaţa valutară este un sistem de relaţii financiar – valutare prin care se desfăşoară vânzările şi cumpărările de valută (efectivă şi în cont) şi de devize (trate, bilete la ordin, cecuri etc.) exprimate în monedă străină, activitate ce reprezintă un gen specific de comerţ. Pe piaţa valutară monedele şi devizele sunt tratate ca mărfuri şi negociate ca atare.