Planificarea Reducerii Costului de Producție

INTRODUCERE

Perioada de tranziţie la economia de piaţă în Republica Moldova a scos în vileag o serie de probleme, acuitatea cărora a reliefat tot mai mult criza economică şi socială: degradarea economiei, nivelul înalt al inflaţiei, deficitul bugetar, falimentarea întreprinderilor, creşterea şomajului etc.

După cum ne demonstrează experienţa unor ţări economic dezvoltate, una din posibilităţile de soluţionare a problemelor apărute este dezvoltarea multilaterală a activităţii antreprenoriale (întreprinderilor) care actualmente este considerată drept un factor primordial în dezvoltarea economiei de piaţă a republicii. Evident că în aceste condiţii subiectul principal devine antreprenorul. Anume el este persoana ce activează în interesul întreprinderii, al său personal, asumându-şi un anumit risc. El este nevoit să cunoască modul de exercitare a activităţii de antreprenoriat, mediul în care se desfăşoară acţiunile practice, problemele cu care se poate confrunta în activitatea sa şi şansele posibile pentru a le soluţiona în diferite situaţii în dependenţă de suma de împrejurări, atât posibil favorabile, cât şi nefavorabile.

La finele unui an de afaceri, adesea mulţi antreprenori constată că, în pofida unei activităţi economice intensive, nu înregistrează profit sau încheie anul cu pierderi. De multe ori acest fapt se datorează necunoaşterii la timp a volumului de cheltuieli reale pe parcursul activităţii, cheltuieli ce sunt legate de activitatea desfăşurată - costul de producţie.

Un calcul corect şi la timp al costurilor este de o importanţă vitală pentru întreprindere, deoarece preţul foarte mult depinde de mărimea cheltuielilor.

Fiecare antreprenor este cointeresat să deţină un control permanent asupra evoluţiei volumului de cheltuieli şi să întreprindă toate măsurile posibile pentru reducerea acestora. Reducerea costurilor nu este un scop în sine şi nu trebuie să aibă efecte negative asupra calităţii produselor ci, dimpotrivă, să sigure un spor de utilitate.

Firmele care-şi neglijează baza de cheltuieli devin repede necompetitive şi pierd teren pe piaţă în favoarea concurenţei care profită de atuul unor cheltuieli mici. Diminuarea continuă a cheltuielilor este un factor esenţial pentru o firma care vrea să rămână competitivă, dar această reducere trebuie să fie un mijloc de creştere a venitului şi nu un scop în sine Dacă reducerea cheltuielilor constituie un obiectiv de sine stătător, managerii pierd din vedere esenţialul şi riscă să fie întrecuţi de concurenţi, care se servesc de acest fapt pentru extinderea cotei de piaţă.

Mărimea costului de producţie este influenţată de diferiţi factori: nivelul productivităţii muncii, calitatea materiilor prime şi materialelor, tehnologiile de fabricaţie, modul de administrare şi dirijare al activităţii economice, resursele disponibile, etc.

Tranziţia schimbă cardinal relaţiile dintre întreprindere şi mediul său de activitate. Principala componentă a mediului devine piaţa, care mijloceşte legăturile multiple ale întreprinderii cu mediul său. Mecanismul pieţei reprezintă pentru întreprindere terenul de realizare a fluxului aprovizionare – producţie – desfacere. Realizarea obiectivelor întreprinderii este în funcţie de sporirea adaptabilităţii şi flexibilităţii întreprinderii în raport cu mediul care în condiţiile economiei de piaţă se modifică permanent.

O activitate manegerială bine plaficată în baza unui studiu minuţios al tuturor condiţiilor ce pot servi ca suport pentru creşterea eficienţei, este o garanţie de primă importanţă pentru asigurarea viabilităţii întreprinderii.

Teza de licenţă „ Planificarea reducerii costului de producţie” este concepută şi elaborată în rezultatul unei analize a abordărilor teoretice referito acest subiect cât şi cercetări ştiinţifice a activităţii economico-financiare la Combinatul de Producţie „ PRODCOOP” în perioada anilor „2003-2005”. În procesul de elaborare au fost colectate şi analizate o totalitate de date cu caracter economic şi despre principiile de activitate şi dezvoltare ale întreprinderii.

În procesul de studiu şi analiză al activităţii economico-financiare, au fost sistematizate datele privind această activitate, determinate punctele de reper, care au stat la baza planificării activităţii întreprinderii (Bilanţul contabil, rapoarte statistice, extrase din „cartea mare”, etc.) , corespunderea principiilor de activitate internă a întreprinderii cu principiile ştiinţifice şi practice utilizate în ramură.

În procesul de studiu prin analiză, sinteză şi comparare a rezultatelor activităţii şi a prevederilor teoretice, am formulat o serie de recomandări, principii de activitate şi am elaborat unele criterii, care în viziunea mea ar duce la îmbunătăţirea performanţelor întreprinderii în domeniul studiat.

Reieşind din volumul materialului pus la dispoziţie pentru studiu am elaborat unele soluţii, modalităţi de aplicare practică a cunoştinţelor teoretice din domeniu, pentru ca pe viitor activitatea întreprinderii să fie mai eficientă.

Propunerile pentru obţinerea performanţelor sunt argumentate ştiinţific prin materiale şi calcule respective ce vizează domeniul dat de activitate.

Studiul s-a efectuat paralel conform principiului ;

a) Rezultate reale obţinute de întreprindere în perioada studiată;

b) Obiective şi finalităţi ştiinţifice, care au fost utilizate;

c) Puncte de reper, care sunt necesare de atins pentru menţinerea poziţiei actuale şi progresare în viitor pentru asigurarea profitului stabil;

În procesul de studiu şi elaborare a tezei de licenţă am utilizat materialele acumulate anterior în cadrul activităţii de cercetare la îndeplinirea tezelor anuale la disciplinile de profil.

Teza dată de licenţă reprezintă un material de sinteză dintre teorie şi practică, care poate fi aplicată şi care propune anumite soluţii ştiinţifice, pentru problemele elucidate în procesul de elaborare.

Teza de licenţă are următoarea structură:

„ Introducerea” – acest compartiment caracterizează succint actualitatea temei, argumentează necesitatea cercetării ei, formulează obiectivele ce necesită realizare în procesul de elaborare a tezei, evidenţiază baza metodico-ştiinţifică a cercetării indicând obiectul cercetării, metodele de cercetare, structura tezei, conţinutul succint al tezei, numărul paginilor, figurilor , anexelor.

Partea teoretică, - include capitolul I , abordarea teoretică a costului de producţie. În acest capitol s-au analizat concepţiile istorice şi moderne cu privire la modalităţile de formare a costurilor, funcţiile exercitate de cost, modalităţi de determinare a nivelului, dinamicii şi structurii costului, descrierea tipurilor de costuri ce se formează în procesul unei activităţi economice şi pe care întreprinderea le suportă. S-a cercetat corelaţia cost – ofertă, cu demonstrări grafice a fenomenelor explicate. S-a analizat concepţia contemporană referitor costurile de proces şi influenţa lor asupra costului total.

Partea de cercetare , - include două capitole, realizarea unor concluzii şi recomandări în baza unor cercetări şi analize concrete. În capitolul II au fost analizaţi şi evaluaţi principalii indicatori ai activităţii economice şi financiare a întreprinderii CP „ PRODCOOP”, în rezultatul cărora au fost elaborate o serie de propuneri, recomandări şi iniţiative În capitolul III au fost determinate în baza comparaţiilor şi propuse căi concrete de reducere a costului de producţie., ce ar putea fi folosite în activitatea economică a unei întreprinderi în condiţiile economiei de piaţă.

Concluzii şi recomandări – un compartiment care conţine formularea concluziilor şi recomandărilor practice şi concrete în vederea organizării cât mai eficiente a activităţii în cadrul întreprinderii.

Bibliografia – totalitatea surselor bibliografice care au fost utilizate în procesul de studiu, cercetare şi analiză, îndeplinit conform cerinţelor.

Anexe – include scheme, tabele la care se face referinţă în teză şi care explică anumite procese, fenomene, teorii etc.

CAPITOLUL I. Abordări teoretice privind costul de producţie în

cadrul întreprinderii în condiţiile economiei

de piaţă

1.1. Costul : rol, funcţii, tipologia costului

„Costul este în general, o măsură a ceva la care trebuie renunţat pentru a se obţine altceva Economiştii folosesc, de regulă, conceptul de cost de oportunitate, adică costul prin care se măsoară valoarea tuturor lucrurilor la care trebuie să se renunţe pentru a obţine altceva. Măsura costului de oportunitate poate să coincidă, dar nu întotdeauna, cu cheltuielile băneşti prin care contabilul măsoară costul”.

(The MIT Dictionary of Modern Economics)

Costul este un parametru de referinţă pentru comportamentul producătorului al cărui scop direct este de a obţine un profit cât mai mare şi mai bine asigurat, mai ales în condiţiile economiei de piaţă, unde concurenţa dictează în mare măsură comportamentul producătorului. Costurile produselor propuse pentru realizare, sunt pârghii de acţiune a producătorului pe termen scurt, adică în acele orizonturi de timp în care se folosesc aceiaşi factori de producţie. În condiţiile economiei de piaţă, întreprinzătorul îşi asumă răspunderea de a susţine oferta de mărfuri (servicii), în baza datelor economice, informaţii contabile, evaluări despre cantităţile /calităţile produse şi despre costuri. Din aceste considerente, toţi marii economişti au fost preocupaţi de studierea conţinutului economic al costului.