Politica financiară a României

Capitolul 1. Politica financiară. Aspecte teoretice

1.1. Mecanismul financiar – componenta de bază a mecanismului de funcţionare a economiei naţionale

Potenţialul economic al unei ţări, posibilităţile acesteia de a satisface nevoile sociale, locul pe care îl ocupă în economia mondială şi măsura participării la diviziunea internaţională a muncii, ca şi independenţa ţării, depind de modul în care resursele materiale, umane şi financiare sunt atrase şi folosite în circuitul economic, de modul de organizare şi conducere a proceselor economice, de mecanismul de funcţionare a economiei naţionale.

Fiecare economie naţională are propriul său mecanism de funcţionare, care poate să prezinte atât similitudini, cât şi deosebiri faţă de mecanismele altor economii, astfel:

- condiţionări istorice comune sau obiective politice, sociale, economice sau de altă natură asemănătoare sau foarte apropiate, cum sunt: forma de proprietate dominantă; sistemul de conducere a economiei naţionale (pe baza legilor şi principiilor specifice economiei de piaţă sau a planului de stat cu caracter imperativ); sistemul de repartizare a rezultatelor muncii (în funcţie de gradul de participare la capitalul social, de munca depusă sau o formă mixtă); regimul politico-ideologic (democratic, totalitar); participarea la alianţe politice, militare sau la uniuni economice, constituite după criterii regionale, de interese etc.

- deosebirile dintre mecanismele economice sunt determinate, în principal, de potenţialul de resurse de care dispune economia naţionala, structura socială, gradul de maturizare a relaţiilor sociale de productie, a suprastructurii şi a democratismului economic, gradul de independenţă a economiei faţă de străinătate (respectiv proporţia de acoperire a necesarului de materii prime, resurse energetice, specialişti, tehnologii şi capital din surse interne); obiectivele de politică economică urmarite pe termen mediu şi lung.

Mecanismul economic reprezintă ansamblul metodelor şi instrumentelor de conducere şi/sau reglare, de către factorii de conducere societali a funcţionării economiei naţionale, împreună cu obiectivele ce guvernează această conducere şi/sau reglare şi intregul sistem organizaţional prin intermediul căruia o efectuează.

In ţările cu economie de piaţă, şi cu atât mai mult în cele aflate în perioada de tranziţie către economia de piaţă, statul, prin instituţiile şi organele sale, are un rol foarte important, actionând, pe de o parte, ca autoritate publică, iar pe de altă parte, ca producător şi consumator de bunuri şi servicii.

Nu toate modalităţile de influenţare a activităţii economice de către stat au caracter financiar sau produc efecte financiare, ci numai: constituirea şi repartizarea fondurilor de resurse financiare publice; participarea statului la activităţi economico-financiare în calitate de agent economic, de asigurător, bancher etc.;folosirea pârghiilor financiare, a normelor şi normativelor financiare.

Prin urmare, mecanismul de functionare a economiei naţionale cuprinde o serie de componente de natură financiară, care împreuna formează mecanismul financiar.

Mecanismul financiar cuprinde ansamblul structurilor, formelor, metodelor, principiilor şi pârghiilor economico-financiare prin intermediul cărora se constituie, repartizează şi utilizează fondurile financiare publice necesare îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor statului.

In structura sa, mecanismul financiar cuprinde urmatoarele componente:

• sistemul financiar;

• pârghiile financiare utilizate de stat pentru influentarea activităţii economice;

• metodele administrative, de conducere folosite în domeniul finanţelor;

• cadrul instituţional, alcătuit din instituţii şi organe cu atribuţii în domeniul finanţelor;

• cadrul juridic, format din legi, ordonante, hotarâri de guvern şi alte reglementări cu caracter normativ în domeniul finantelor.

1.2. Sistemul financiar

Ca sistem finanţele pot fi:

- un sistem de relaţii economice în expresie valorică şi careexprimă un transfer de resurse financiare. Acest sistem este format din relaţiile care se evidenţiază în bugetul de stat şi în bugetele sociale; în bugetul asigurarilor de sănătate şi în bugetele altor acţiuni care ţin de asigurările sociale; relaţiile generate de constituirea şi repartizarea fondurilor speciale extrabugetare; relaţiile de credit bancar; relaţiile de asigurări şi reasigurări de bunuri, persoane şi răspundere civila; relaţiile generate de constituirea fondurilor la dispoziţia unităţilor economice.

- un sistem de fonduri de resurse financiare ce se constituie în economie la anumite niveluri şi se utilizează în scopuri precis determinate.

- un sistem de planuri financiare, care evidenţiază anumite procese prevăzute a se produce în economie, în decursul unei anumite perioade de timp.

- un sistem de instituţii şi organe, care participă la organizarea relaţiilor, la constituirea şi distribuirea fondurilor, precum şi la elaborarea, executarea şi controlul planurilor financiare.

Prin urmare, componentele sistemului financiar sunt:

1. Bugetul de stat si bugetele locale. Evidentiază relaţiile de repartizare a unei părţi importante a P.I.B. în scopul satisfacerii nevoilor sociale. Prin intermediul acestora se realizează un proces continuu de distribuire şi redistribuire de resurse financiare între: sfera materială şi cea nematerială; ramuri (subramuri) ale economiei naţionale;sectoare si grupuri sociale; membrii societăţii luaţi în mod individual.

Prin sistemul prelevărilor la buget şi cel al alocaţiilor bugetare, statul influenţează atât marimea şi destinaţia fondului de consum, cât şi mărimea şi structura formării brute de capital.