Posibilități de Finanțare a IMM-urilor în România

1. Introducere

Întreprinderile mici şi mijlocii (cunoscute generic sub abrevierea de IMM-uri) nu au beneficiat dintotdeauna de importanţa necesară la nivel naţional (anumite măsuri legislative nu au făcut decât să le asigure parţial supravieţuirea în piaţă) sau la nivel internaţional.

În momentul în care s-a demonstrat că existenţa IMM-urilor îşi pune amprenta asupra economiei fiecărei ţări, a început să li se acorde și acestora o importanţă mai mare.

IMM-urile au capacitatea de a se adapta uşor la schimbările de mediu şi de a fi mai flexibile decât companiile multinaţionale. Într-un mediu profesional în care îşi desfăşoară activitatea mai puţine persoane implementarea unor modificări este mai ușor de realizat, spre deosebire de o companie cu un număr mare de angajați, acolo unde este nevoie de mai mult timp pentru a se opera modificări.

După Revoluția din decembrie 1989, a început din nou să se practice finanțarea întreprinderilor, fiind nevoie la acea dată de sporirea capitalului circulant, care se afla la un nivel nesatisfăcător în cazul majorității firmelor din România.

În acea perioadă, resursele proprii ale firmelor românești nu erau capabile să producă singure capitalul necesar desfășurării activității în condiții optime.

IMM-urile reprezintă un motor puternic al economiei și se consideră că ele au cel mai mare potențial de a crea locuri de muncă. Ele oferă, totodată, șansa persoanelor care și-au pierdut un loc de muncă să încerce o afacere pe cont propriu, acest lucru fiind posibil în acest moment prin obținerea de fonduri europene. Există programe care oferă finanțare parțială, în anumite domenii finanțarea putând ajunge până la 100%.

IMM-ul reprezintă o alternativă viabilă pentru persoanele care și-au pierdut locul de muncă și care beneficiază de o sumă de început pentru a-și deschide o afacere, dar poate să fie și o oportunitate pentru cei care nu au un loc de muncă, dar care urmează un curs de reprofilare și accesează apoi fonduri europene pentru a munci pentru propria firmă.

IMM-urile sunt sprijinite puternic la ora actuală și de către Comisia Europeană care, în anul 2008, a promulgat „Legea privind întreprinderile mici”. „Legea privind întreprinderile mici promulgată astăzi este un pas făcut către o Europă a antreprenorilor, cu mai puţină birocraţie şi mai multe şanse de afirmare pentru cele 23 de milioane de IMM-uri din Europa. Scopul acesteia este de a ajuta micile întreprinderi să prospere şi să ofere celor mai bune dintre ele o rampă de lansare pentru a ajunge campioni la nivel mondial. Legea privind întreprinderile mici este o piatră de hotar crucială în implementarea Strategiei de la Lisabona pentru creştere şi locuri de muncă”, declara atunci președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso

Dezvoltarea tehnologiei și utilizarea tehnologiilor informaţionale au contribuit și ele la reorientarea către IMM-uri, întreprinderile medii și mici fiind deosebit de necesare în contextul apariției comerţului electronic.

IMM-urile s-au dezvoltat odată cu tehnologia și au produs schimbări în ceea ce privește practicile economice și în cele de management. Odată cu dezvoltarea lor, s-a creat și o relaxare în privința accesului la surse de finanţare cât mai diverse și mai avantajoase.

Cu timpul, marile companii și-au schimbat și ele poziţia faţă de IMM-uri, începând să colaboreze cu acestea, creând reţele şi alianţe strategice cu ele, deși este considerat unanim că relaţiile pe care firmele mari le stabilesc cu întreprinderile mici și mijlocii sunt în special informale, oportuniste şi temporare și mai puțin de lungă durată și reglementate de un contract.

Relația dintre companii și IMM-uri, care tinde să fie, după cum am precizat, informală și temporară, este influențată și de specificul IMM-urilor, acestea neghidându-se după concepte precum cultura organizațională și fiind axate mai mult pe procedurile birocratice, datorită cărora există, în mare măsură.

Au fost depistaţi mai mulţi factori care au cauzat pătrunderea cu întârziere a IMM-urilor pe pieţele globale şi implementarea în cadrul lor a strategiilor care să le permită utilizarea comerţului electronic ca pe un avantaj competitiv. Le prezentăm, după cum urmează: