Raportul de țară al României

I. Introducere – vedere de ansamblu

Pănă în anul 2006 România şi-a reformat şi restructurat economia în totalitate în vederea aderării la UE în 2007. În acest context, guvernul a încercat să consolideze instituţii, să elaboreze şi să implementeze politici pentru a transforma fundamental economia şi societatea românească. Pentru aceasta, a fost nevoie de un angajament politic puternic, experienţă şi resurse importante, precum şi de sprijinul populaţiei şi cel extern. Deşi în perioada 2002 – 2006 România a înregistrat o creştere economică remarcabilă, dificultăţile majore persistau. Continuarea reformelor structurale a fost esenţială pentru consolidarea unei economii de piaţă competitive, capabilă să facă faţă presiunilor integrării în UE.

Evenimentele petrecute de la începutul tranziţiei. Tranziţia României, începută în 1990, a fost mai dificilă decât în alte ţări din Europa Centrală şi de Est. Aceasta s-a datorat, în parte, faptului că la sfârşitul anilor 1980, economia României era în pragul colapsului, după 40 de ani de planificare centrală strictă care a pus accentul pe independenţă şi s-a concentrat excesiv asupra industriei grele şi asupra proiectelor de infrastructură mari şi nerentabile.

Încercând să minimalizeze costurile sociale ale tranziţiei guvernul român a ezitat iniţial să impună constrângeri fiscale stricte şi să privatizeze întreprinderile mari şi neprofitabile. La sfârşitul anilor 1990, încercările de a impune stabilitate macroeconomică fără un sprijin structural complet au dus la o creştere economică negativă şi la creşterea rapidă a sărăciei.

Performanţe economice recente. Începând cu anul 2000, guvernul a implementat politici macroeconomice care au venit în sprijinul creşterii economice. Rezultat a fost o creştere puternică a PIB în următorii cinci ani. În plus, inflaţia şi ratele dobânzilor au scăzut constant, deficitul fiscal a fost adus sub control, rezervele de valută au crescut la niveluri istorice, iar balanţa externă s-a menţinut la niveluri acceptabile. Creşterea exportului s-a menţinut la un nivel ridicat, alimentată de investiţiile private şi de deprecierea competitivă iniţială a monedei. Competitivitatea sectorului industrial s-a mărit datorită creşterii productivităţii. România este, în prezent, o destinaţie vizibilă şi atrăgătoare pentru investitorii internaţionali ca urmare a evaluărilor oficiale superioare şi a accesului sporit la pieţele internaţionale de capital.

Lucrarea de faţă îmbină abordarile de ordin teoretic cu cele analitice pentru caracterizarea evoluţiei României, din punct de vedere economic, în perioada 2002 – 2006, şi identifică factorii care au influenţat-o. Teza este structurată în două capitole care dezvoltă subiecte menite să întregească aspecte legate de evoluţia economică a României în perioada analizată.

Cap 1 Sistemul de evidenţă şi măsurare a rezultatelor macroeconomice – instrument de evidenţă statistică şi analiză în economia unei ţări

Rezultatele activităţii la nivel macroeconomic într-o perioadă determinată, de regulă un an, obţinute de către toţi agenţii economici din economia naţională, se reflectă cifric şi cantitativ prin indicatori sintetici. Indiferent de natura rezultatelor (bunuri materiale şi servicii) şi fluxurilor din economia naţională, aceşti indicatori se calculează numai în expresie valorică, prin intermediul preţurilor şi tarifelor. În funcţie de scopul urmărit, ei pot fi evaluaţi la preţurile pieţei (preţurile cumpărătorilor) sau la preţurile factorilor de producţie (preţurile producătorilor) .

Sistemul de evidenţă şi măsurare a rezultatelor macroeconomice îndeplineşte, prin indicatorii utilizaţi, o serie de funcţii esenţiale:

• instrument de evidenţă statistică – oferă o imagine de ansamblu asupra procesului creşterii şi dezvoltării economice;

• instrument de analiză a activităţii economice în perioada anterioară şi a echilibrului macroeconomic, permit înţelegerea legităţilor economice şi a modului lor de manifestare;

• suport de bază al fundamentării deciziilor în economie – reflectă tabloul fluxurilor din economia naţională, al interdependenţelor vieţii economice);

• au o largă utilizare pentru comparaţii internaţionale.

1.1 Indicatorii care reflectă rezultatele macroeconomice în SCN - aspecte teoretice

Indicatorii care reflectă rezultatele macroeconomice în Sistemul Conturilor Naţionale sunt: produsul global brut (PGB); produsul intern brut (PIB); produsul intern net (PIN); produsul naţional brut (PNB); produsul naţional net (PNN); venitul naţional (VN).

Produsul global brut (PGB) reflectă valoarea totală a bunurilor materiale şi a serviciilor, cu caracter marfar şi nemarfar, obţinute într-o perioadă de timp, în cadrul subsistemelor economiei naţionale. PGB se calculează ca sumă a producţiei brute de bunuri materiale şi servicii din toate sectoarele, adică prin însumarea consumului final şi a celui intermediar.

PGB=PIB+Ci

Produsul intern brut (PIB) măsoară producţia finală de bunuri şi servicii obţinute de către agenţii economici ce îşi desfăşoară activitatea în interiorul ţării, destinate consumului final. Acest indicator exprimă mărimea valorii adăugate brute a bunurilor materiale şi serviciilor produse în interiorul ţării ajunse în stadiul final al circuitului economic. Se determină prin: metoda valorii adăugate, metoda utilizării finale (metoda cheltuielilor) şi metoda veniturilor. Vom prezenta metoda utilizării finale deoarece ne este utiliă pentru analiza propusă in această lucrare. Metoda presupune însumarea componentelor ce exprimă utilizarea finală a bunurilor şi serviciilor evaluate la preţurile pieţei, mai puţin valoarea bunurilor şi serviciilor importate. :