Reforma Politicii de Coeziune Economică și Socială

INTRODUCERE

Politica de Coeziune Economică şi Socială (PCES) reprezintă o sumă de intervenţii la nivel comunitar materializate într-un sprijin financiar nerambursabil din partea statelor membre ale UE, alocate prin intermediul finanţării proiectelor de punere în execuţie a programelor de dezvoltare. PCES include politica de dezvoltare regională, anumite aspecte ale politicii sociale şi o parte a Politicii Agricole Comunitare (PAC), de asistenţă acordată dezvoltării rurale. Cea mai importantă dintre aceste componente este Politica de Dezvoltare Regională (PDR), care de altfel va fi şi punctul de referinţă în această lucrare.

Pentru societatea europeană, coeziunea rămâne un pilon important, reprezentând obiectivul acţiunilor întreprinse în domeniul dezvoltării regionale. Deşi destul de vizibilă şi prin obiectivele urmărite, această importanţă este accentuată de mărimea fondurilor alocate acesteia, care reprezintă aproape o treime din bugetul Uniunii Europene în prezent.

Pentru a ajunge la forma pe care o are astăzi, pentru perioada planificată 2007-2013, politica de coeziune economică şi socială a urmat un drum destul de lung, pe parcursul căruia i s-au adus modificari, îmbunătăţiri care să ajute la îndeplinirea obiectivelor acesteia, care au devenit tot mai importante şi mai bine definite odată cu lărgirea Uniunii Europene.

În această lucrare se doreşte a se realiza o analiză a evoluţiei şi reformelor suferite de politica de coeziune economică şi socială, precum şi descoperirea perspectivelor acesteia pentru următoarea perioadă de programare, respectiv 2014-2020.

Lucrarea începe prin prezentarea motivării creării şi menţinerii Politicii de Coeziune, pentru a înţelege contextul apariţiei şi desfăşurării acestei politici, precum şi o parte o importanţei acordate acesteia. Pentru a vedea momentele importante a acestei politici, precum apariţia fiecărui fond şi menţionarea reformelor ce au avut loc, tot în Capitolul 1 sunt prezentate momentele importante ale PCES. În continuare sunt prezentate reformele prin care a trecut Politica de Coeziune Economică şi Socială, accentul fiind pus pe evoluţia obiectivelor politicii. Tot în cadrul acestui capitol este realizată o preyentare a acestor obiective. Pentru a înţelege mai bine politica şi obiectivele sale, mai departe sunt prezentate comparativ obiectivele din două perioade de programare, şi anume 2000-2006 şi 2007-2013.

Instrumentele Politicii de Coeziune, fiind mijloacele prin care se doreşte realizarea obiectivelor, sunt prezentate în Capitolul 2. Pe lângă prezentarea pe larg a acestora este realizată o analiză a evoluţiei fondurilor acordate acestei politici din 1961 până la sfârşitul actualei perioade de programare. Pe baza acestei analize se doreşte a se evidenţia modul în care diversele decizii politice şi evenimente importante de la nivel UE au influenţat sumele alocate PCES. În capitolul următor este prezentată detaliat ultima reformă a Politicii de Coeziune Economică şi Socială, cea din 2006, care a avut ca rezultat actuala perioadă de programare. În cadrul acestuia sunt subliniate schimbările importante din cadrul acestei reforme, cu noile direcţii abordate în ceea ce priveşte direcţionarea fondurilor şi priorităţile luate în considerare.

În Capitolul 3 al acestei lucrări este abordată tema viitorului Politicii de Coeziune. Sunt prezentate posibilele provocări cu care se va confrunta Uniunea Europeană, în funcţie de care aceasta va fi nevoită să îşi adapteze politicile: creşterea presiunii globale pentru restructurare şi modernizare, schimbarea climatică, creşterea preţurilor la energie, apariţia dezechilibrelor demografice şi tensiunilor sociale, dificultăţile sporite cu care se confruntă politicile naţionale în a ţine pasul cu ritmul rapid al schimbării impuse de aceste tendinţe. Mai departe în cadrul capitolului sunt oferite soluţii şi direcţii posibile de urmat de către PCES în viitor, din sugestiile oferite de către participanţii la cel de-al patrulea forum privind coeziunea şi de către respondenţii din cadrul consultării ce a urmat acestuia.

Prin privirea de ansamblu oferită de această lucrarea asupra Politicii de Coeziune Economică şi Socială, a evoluţiei, prezentului şi sugestiilor ce se fac pentru a fi îmbunătăţită se doreşte a contribui la înţelegerea sa, precum şi la crearea unor scenarii cu privire la viitorul acestei politici.

CAPITOLUL 1

1.1 Motivarea creării şi menţinerii PCES

Realitatea ce s-a conturat din ce în ce mai mult în ultimele decenii, aceea a existenţei unei interdependente din ce în ce mai mari între state, a determinat conştientizarea faptului ca un grad ridicat de coeziune economică poate aduce pe termen lung multe beneficii economice părţilor implicate. Din ultima jumătate a secolului XX, în Europa a fost remarcat acest fapt de către oamenii politici, care au creat în cadrul Uniunii Europene instrumente care să duca la obţinerea coeziunii.

Pentru dezvoltarea armonioasa a Uniunii Europene (UE), odată cu lărgirea acesteia, s-a constatat necesitatea creării unor mijloace clar destinate realizarii coeziunii economice şi sociale, pentru a putea evita creşterea disparitaţilor între regiunile din Uniune cât şi în unele dintre statele nou intrate. Totuşi aceste disparităţi au crescut tot mai mult cu fiecare val de aderare, datorită diferenţelor de dezvoltare ale statelor candidate.

Pe parcursul celor 50 de ani de la înfiinţarea UE, o politică de coeziune economică s-a conturat şi dezvoltat, evoluând de la câteva mijloace vag formulate până la obiective şi elemente bine definite, rezultat al evaluării rezultatelor şi reformelor prin care aceasta politică a trecut.