Relațiile economice ale României cu banca de dezvoltare Africana

Africa este un continent uriaş (al treilea, dupa Asia şi America) şi masiv (la 1400 km2 revin numai 10 km de ţărmuri, faţă de 300 în cazul Europei), cu ţărmuri în general rectilinii, cu puţine peninsule şi insule.

Unicul continent dispus simetric faţă de ecuator, de unde caracteristica de cel mai cald (3/4 din suprafaţa sa fiind intertropicale).

Continentul cu unele dintre cele mai mari zăcăminte minerale din lume şi cu cel mai ridicat potenţial hidroenergetic (40% din totalul mondial). Are o vegetaţie şi o faună bogate, dar inegal repartizate teritorial.

Deţine 1/5 din suprafaţa uscatului planetar, aproape 1/3 din ţările lumii şi cam tot atât din membrii ONU, 13% din populaţia mondială şi cel mai mare ritm de creştere a populatiei.

Poziţia geografică se desfăşoară în sectoare aproximativ egale de o parte şi alta a Ecuatorului, între 37◦ 21 latitudine nordică (Capul Ras-el-Abiad) şi 35◦ 51  latitudine sudică (Capul Acelor/Agulhas), aşadar pe o distanţă de 8012 km. Cea mai mare parte a sa (c.75%) este cuprinsă însă între cele două tropice.

Longitudinal se desfăşoară pe aproximativ 7400 km, între 17◦ 32  longitudine vestică (Capul Verde/Cabo Verde) şi 51◦ 28  longitudine estică (Capul Ras hafun), fiind astfel situată în cea mai mare parte (c.75%) în emisfera estică. Africa este mărginită de Oceanul Atlantic (în vest), Marea Mediterană (în nord), Marea Roşie şi Oceanul Indian (în est).

O dată cu încheierea lucrărilor de construire a Canalului de Suez (1869), Africa a devenit cel de-al treilea continent al planetei (alături de Australia şi Antarctica) înconjurat numai de apă, legătura sa pe uscat cu Asia fiind întreruptă. În NV, o strâmtoare îngustă (doar 14 km), Gibraltar, marchează distanţa minimă de Europa. Oceanul Atlantic separă Africa de America de Sud (c.3500 km de la Capul Sao Roque), Marea Mediterană de europa, Canalul Suez şi Marea Roşie de Asia, iar Oceanul Indian de Oceania.

În legătură cu numele Africii există mai multe explicaţii. Strict etimologic, se pare că provine fie din latinescul aprica (însorită), fie din grecescul aphrike („fără frig”). Se vehiculează şi ipoteza că denumirea sa reprezintă un derivat al rădăcinii semitice faraga („a separa de ”).

Este consacrată, însă, mai ales o altă explicaţie şi anume că vine de la numele unei populaţii berbere, de la sud de Cartagina, afrigi, populaţie destul de puţin cunoscută, după care au numit romanii provincia întemeiată aici după căderea Cartaginei. Cu timpul, s-a extins spaţial sensul acestei noţiuni în dauna celei mai vechi, cea de Libia. Abia în perioada imediat premergătoare marilor descoperiri geografice şi, mai ales, în timpul acestora va fi desemnat întregul continent numit Africa.

Suprafaţă - cu cei 30 309 069 km2 ai săi, Africa ocupă locul al treilea (după Asia şi America), între continentele planetei, deţinând c. 20% din suprafaţa uscatului terestru.

Apele interne (marile lacuri, plus celelalte oglinzi de apă mai importante) însumează 666.560 km2.Există mari disproporţii între întinderea diferitelor state africane.

Numai trei ţări (Sudan, Algeria şi R.D.Congo) deţin un sfert din suprafaţa Africii, în fiecare dintre acestea putând încăpea echivalentul altor 23 - 24 de state africane, începând cu Seychelles, cel mai mic, şi terminând cu Cote d’Ivoire, care are peste 300000 km2

Africa este continentul cu cele mai puţine insule. Exceptând Madagascarul (587 041 km2 , locul al patrulea pe glob), doar şapte insule au între 1000 şi 3000 km2

Insula Madagascar reprezintă un sector detaşat din masa continentală, iar celelalte sunt de natură vulvanică: arhipeleagul Canare, Capului Verde, Sao Tome şi Principe, Bioko şi Pagalu, toate în vest, şi Sezchelles ( parţial), Mascarene (Mauritius, Reunion, Rodriguez), Zanzibar şi Pemba, în est.

Populaţia - Africa este leagănul omenirii şi tot aici s-a dezvoltat cea mai veche civilizaţie, cea a Egiptului antic (faraonic). Evoluţia populţiei Africii în ultimele două milenii a fost una mai puţin obişnuită, fapt care şi-a pus amprenta asupra structurii etnice rasiale a altor continente şi asupra numărului populaţiei Africii.

În prezent Africa, are c. 840 milioane locuitori ( 839 milioane în 2002). Cu această populaţie se situează pe locul al treilea pe glob (după Asia şi Aerica). În actualul deceniu populaţia Africii o va depăşii pe cea a Americii, graţie unui spor natural deosebit de ridicat. Densitatea populaţiei (27,7 locuitori /km2) o indică drept un continent slab pupolat, faţă de 41 locuitori/ km2 media mondială şi peste 80 locuitori /km2 în Asia.

Predomină ţările cu o populaţie restrânsă: 23 (din totalul de 53) au sub 6 milioane locuitori fiecare, iar 6 au chiar sub un milion de locuitori. Numai trei state, Nigeria (cea mai populată ţară africană, locul 9 pe glob), Egipt (locul 16 pe glob) concentrează 1/3 din populatia continentului. Numărul relativ scăzut al locuitorilor Africii este o consecinţă a faptului că secole de-a rândul populaţiei ei nu a putut spori numeric, pe de o parte datorită ravagiilor făcute de epidemii, iar pe de alta ca urmare a comerţului cu sclavi.

Deşi recrutarea de sclavi negri datează încă din antic. Egiptul antic îşi avea piaţa sa de import la capul Ras Hafun, în Somalia de azi, iar Maghrebul se aproviziona din Sudan prin caravane care străbăteau Sahara, acest comerţ inuman a avut dimensiuni limitate până la descoperirea Americilor şi atinge apogeul în secolele XVII - XVIII, când continentul african a devenit principala sursă de forţă de muncă pentru Lumea Nouă.

Milioane de negri au fost capturaţi şi vânduţi ca sclavi, iniţial de către portughezi, iar mai târziu, începând cu secolul XVII, şi de către olandezi, englezi, francezi. Din lipsă de documente nu se ştie ce exactitate câţi africani au fost recrutaţi ca sclavi. Ultimele estimări vorbesc de 50 - 80 milioane dintre cei tineri, mai viguroşi şi apţi pentru muncă şi perpetuarea generaţiilor, bulversând astfel creşterea demografică a populaţiei Africii. Ca urmare, populaţia continentului african a stagnat, timp de câteva secole menţinându-se doar în jurul a 100 milioane locuitori, această cifră fiind estimată atât pentru mijlocul secolelor XVI şi XVII, cât şi pentru jumătatea secolului XIX.

Cea de-a doua sută de milioane de locuitori a fost atinsă în Africa abia în anul 1950. În perioada 1950 - 1976, în noile condiţii de dezvoltare istorică, politică şi social-economică a continentului, populaţia s-a dublat. În 1980 populaţia a ajuns la 470 milioane locuitori, în 1990 la 640 milioane locuitori, pentru ca în numai 12 ani ( până în 2002, est) să se adauge alte aproape 200 milioane locuitori.

Africa este în prezent continentul cu cea mai ridicată natalitate 35 - 50% un coeficient aproape dublu faţă de media mondială şi de 4 -5 ori mai ridicat decât al continentului european.

Între ţările cu un indice al natalităţii deosebit de ridicat se numără (în 2002) Niger (50%), Mali (48,4%), Uganda (47,1%), Ciad (47,7%), Angola (46,2%).