Rolul Sistemelor Promoționale în Dinamizarea Activității Firmelor Exportatoare

CAP. I - Trăsături, structuri şi evoluţii ale comerţului exterior românesc

O caracteristică definitorie a epocii contemporane o reprezintă necesitatea participării active a naţiunilor, indiferent de nivelul dezvoltării lor, la diviziunea mondială a muncii, ca un imperativ al procesului de dezvoltare economico-socială.

Este necesar deci, un proces de creştere a implicării ţărilor rămase în urmă din punct de vedere al dezvoltării economice, pentru a diminua decalajul ce le desparte de ţările industrializate, trecerea de la o atitudine reactivă la una pro-activă în raport cu piaţa internaţională şi o participare susţinută la comerţul exterior .

Deşi comerţul internaţional în perioada postbelică, comparativ cu perioadele anterioare a cunoscut cel mai înalt ritm de creştere sub influenţa revoluţiei tehnico-ştiinţifice, datorită atât creşterii volumului fizic al exporturilor cât şi creşterii preţurilor pe piaţa mondială, se remarcă o repartizare disproporţionată în participarea la comerţul internaţional a ţărilor dezvoltate şi bine implementate pe piaţa internaţională în comparaţie cu fostele ţări socialiste sau cu ţările în curs de dezvoltare.

Decalajul de ritm în favoarea ţărilor dezvoltate se explică prin structura deosebită a economiei şi comerţului exterior a celor două grupe de ţări şi prin evoluţia diferenţiată a preţurilor la produsele manufacturate de bază.

Participarea ţărilor la fluxurile comerciale internaţionale este extrem de diferită în funcţie de potenţialul lor economic, de competitivitatea externă a produselor, de strategiile de politică economică urmate. Comerţul internaţional este dominat în mod semnificativ de grupul ţărilor industrializate, care deţin peste 2/3 din comerţul internaţional .

Valorificându-şi avantajele comparative, strategice sau competitive, aceste ţări dezvoltate utilizează cele mai noi tehnici de afaceri, dispun de cel mai complex nomenclator de produse, aspecte care le conferă un volum impresionant de schimburi comerciale. Ţările considerate cel mai puţin dezvoltate (48 după evaluările Băncii Mondiale) deţin doar 0,5% din comerţul mondial, evidenţiind minusurile în privinţa înscrierii lor pe coordonatele noilor procese de specializare internaţională, deficitul lor de competitivitate şi dimensiunile reduse ale economiilor.

Datorită structurii diferite a comerţului ţărilor dezvoltate, a celor în curs de dezvoltare precum şi a celor în tranziţie; în sensul că primele se remarcă pe piaţa internaţională prin exportul de produse cu valoare adăugată mare, iar ultimele se află într-o situaţie inversă, exportând preponderent produse care au încorporată valoare adăugată mică, asistăm, încă, la deteriorarea raportului de schimb dintre aceste grupe de ţări.

Analiza fluxurilor comerciale pe mărfuri şi ţări reliefează specializarea ţărilor dezvoltate pe produse manufacturate şi a celor în curs de dezvoltare pe produse de bază şi mărfuri cu un grad scăzut de prelucrare .

Referindu-ne la România, deşi evoluţia comerţului exterior a fost predominant ascendentă, volumul comerţului exterior crescând de aproape cinci ori, putem remarca odată cu creşterea volumului exporturilor, devansarea acestora de către importuri, în perioada 2000-2008, care au crescut mult mai mult, conducând la o balanţă comercială deficitară, aspect cu consecinţe deosebit de negative asupra economiei româneşti.

Aceste două fluxuri disproporţionate s-au datorat unei conjuncturi speciale: importul exagerat de mare, urmare a liberalizării acestuia şi a unui subconsum intern cronic şi exportul foarte mic, datorat reducerii drastice a producţiei la care a condus şi desfiinţarea C.A.E.R. (Consiliului de Ajutor Economic Reciproc) ce absorbea aproximativ 50% din exporturile româneşti.

Această evoluţie asimetrică din comerţul exterior românesc, respectiv creşterea mai rapidă a importurilor decât a exporturilor, a condus la un deficit cumulat al balanţei comerciale. O situaţie îngrijorătoare o reprezintă şi gradul de acoperire a importurilor din exporturi, care s-a redus, atingând cote alarmante, în anul 2008 sub 70%, aşa cum se poate observa din tabelul următor: