Sărăcia în România între 2000 și 2009

INTRODUCERE

Schimbările prin care trece societatea românească actuală, sunt resimţite în toate sectoarele economiei.După căderea comunismului, sistemul european a reprezentat un model pentu ceea ce se întamplă în România. Segmentarea socială şi ascensiunea pauperităţii sunt tot mai evidente.

Problema sărăciei în România, este tema abordata de către această lucrare.Din punct de vedere al perioadei la care ne raportăm, analizăm intervalul 2000-2009.

Cercetătorii români ce provin din diversele ramuri ale ştiinţelor, au abordat din diferite perspective tema fenomenului sărăciei în ţara noastră.

Actuala lucrare este abordată sub două modalităţi: una teoretică, în care sunt analizate şi relevate modalităţile sub care este dezbătută tema sărăciei şi una practică în care am dezvoltat indicatorii cunoscuţi pentru aflarea şi interpretarea nivelului şi tipologiei sărăciei în România, precum şi analiza principalelor tipuri de sărăcie din ţara noastră, în intervalul 2000-2009.

Din punct de vedere al surselor folosite, în cadrul prezentei lucrări, este necesar a aminti sursele edite având caracter general, articole în reviste de specialitate publicate în diverse apariţii şi nu în ultimul rand surse electronice amintite în bibliografia din finalul lucrării.

Sărăcia în România între anii 2000-2009 are ca punct de plecare perioada anterioară, respectiv situaţia economică şi socială cauzată de căderea regimului comunist în 1989.Perioada de trecere de la economia socialistă, planificată, la cea capitalistă specifică regimului democratic, a adus în România, la nivel macroeconomic o serie de decalaje care au agravat şi au amplificat fenomenul sărăciei.Inflaţia, şomajul galopant, lipsa locurilor de muncă, scăderea Produsului Intern Brut, micşorarea puterii de cumpărare, au fost elemente constitutive ale situaţiei ce determină un grad ridat de sărăcie.

După anul 2000, regimul politic aflat la guvernare prin diverse măsuri care ţin de sfera politicilor sociale, au reuşit reducerea fenomenului sărăciei şi creşterea gradului de protecţie socială a categoriilor defavorizate din România.

Şansa românilor de a reduce nivelul indicatorilor sărăciei şi a excluziunii sociale s-a datorat în special guvernării social-democrate din 2000-2004, care prin intermediul apetenţei către măsurile sociale, au contribuit în mare măsură la reducerea sărăciei şi la aplicarea unui sistem protecţionist din punct de vedere social.

Lucrarea abordează factorii care au creat anumite conjuncturi ale fenomenului sărăciei. Au fost analizate măsurile luate de către principalele partide politice aflate atat la guvernare cât şi în opoziţie cu privire la subiectul nostru.

CAPITOLUL 1 ABORDĂRI CONCEPTUALE

1.1.Definirea sărăciei

Conceptul de „sărăcie” a fost asociat de-a lungul timpului cu semnificaţii diverse în funcţie de autorul, ţara şi perioada în care a fost dată definiţia.

Cei aflaţi în sărăcie sunt indivizii şi familiile ale căror venituri sau alte resurse, în special cele sub formă de pregătire şcolară şi profesională, condiţii de existenţă şi patrimoniu material, sunt sub un nivel mediu al societăţii în care trăiesc.