Servicii turistice de bază la Pensiunea Stejarul

ARGUMENT

Serviciile Turistice reprezintă o componentă importantă a produsului turistic indiferent dacă sunt oferite ca servicii de bază sau suplimentare. Ele sunt alcătuite dintr-o paletă largă de activităţi cu caracter recreativ-distractiv, sportiv, cultural-artistic şi educativ, de transport, cazare sau masă.

Turismul a devenit in zilele noastre o activitate la fel de importanta precum cea desfaşurată in alte sectoare-chei din economia mondială (industrie, agricultură, comerţ). Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umană, cade sub incidenţa studiului interdisciplinar, antrenând deopotrivă economişti, geografi, psihologi şi sociologi. Primele menţiuni privind preocupările de a voija, apar in antichitate in operele geografului Strabon. Descrierile lăsate de Marco Polo cu ocazia periplulu său asiatic (secolul al XIII-lea), cele ale lui Arthur Young (secolul al XVIII-lea) sau, mai aproape de noi, ale lui Henri Monfreid au jalonat preocupările viitoare privind practicarea calatoriei.

Turismul devine un complex fenomen de masă la sfârşitul secolului al XIX-lea fiind puternic articulat in mediul inconjurător.

Privit ca un fenomen socal-economic creator de beneficii, turismul a fost definit in variante dintre cele mai felurite: „arta de a călători pentru propria plăcere” (M.Pezromarre Debord); „activitate din timpul liber care constă in a voiaja sau locui departe de locul de reşedinţă, pentru distracţie, odihnă, îmbogaţirea experienţei şi culturii, datorită cunoaşterii unor noi aspecte umane şi a unor peisaje necunoscute” (Jan Medecin); „fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creşterea necesitaţii de refacere a sănătăţii şi de schimbare a mediului înconjurător, cultivare a sentimentului pentru frumuseţile naturii ca rezultat al dezvoltării comerţului, industriei şi al perfecţionarii mijloacelor de transport” (Guz Freuler).

Activitatea turistică este bine susţinută de un valoros potenţial turistic – natural antropic – diferentiat de la ţară la ţară, in funcţie de care sunt organizate diferite tipuri de turism. Mai cunoscute in practica turismului mondial sunt: turismul balnear maritim, cu o larga dezvoltare în teritoriu, practicat pentru cura helioterma sau climaterică sau având alte motivaţii terapeutice; turismul montan şi de sporturi de iarnă, practicat pe arie largă pentru drumeţie, cura climaterică şi practicarea sporturilor de iarnă; turismul de cura balneară, prin care se valorifică insuşirile terapeutice ale unor factori naturali (izvoare termale şi minerale, nămoluri, aer ionizat); turismul cultural, organizat pentru vizitarea monumentelor de artă, cultură şi a altor realizări ale activităţii umane; turismul comercial expoziţional, a cărui practicare este ocazionată de mari manifestări de profil (târguri, expoziţii), care atrag numeroşi vizitatori; turismul festivalier, prilejuit de manifestări cultural-artistice (etnografice, folclorice) naţionale sau internaţionale; turismul sportiv, de care cunoaştem o mare extindere pe plan naţional si internaţional, avand ca motivaţie diferite competiţii pe discipline sportive, interne si internaţionale, până la manifestări sportive de amploare (olimpiade, competiţii sportive regionale, campionate mondiale etc.); turismul de vânătoare (safari), practicat de ţările occidentale, in general pe teritoriul Africii, al Americii Latine, în teritoriile arctice si antarctice. Este o forma de turism „distractiv”, a cărui dezvoltare – marcată de spectaculos şi inedit – aduce mari prejudicii echilibrului ecologic al planetei, amenintând cu diminuarea sau, după cas cu dispariţia unor specii extrem de valoroase ale patrimoniului faunistic al Terrei.

Capitolul I

Noţiuni lntroductive

1.1.Repere istorice ale turismului in România

Pana in secolul al XIX-lea România a fost puţin cunoscută din punct de vedere turistic fiind vizitată în special de oameni de cultură, diplomaţi, comercianţi etc. O dată cu Marea Unire din 1918 România intră in rândul statelor moderne.

Spre sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX apar şi în România societăţi cu profil turistic. În anul 1895 apare societatea " CARPATINA " care organiza excursii în Munţii Bucegi. În anul 1903 apare " SOCIETATEA TURIŞTILOR ROMÂNI”. În 1921 savantul Emil Racoviţa a înfiinţat în Transilvania societatea " FRAŢIA MUNTEANĂ " cu secţii în mai multe oraşe din Maramureg şi Banat. În anul 1924 ia fiinţă " OFICIUL NAŢIONAL DE TURISM " . În 1935 datorită contribuţiei ACR se organizează primele curse automobilistice. În jurul anului 1937 au apărut primele filme documentare turistice despre mănăstirile din Bucovina.

Transportul se putea realiza atât pe căile ferate existente care se intindeau pe o lungime totală de peste 11.000 km. pe teritoriul României dar si pe reţeaua de şosele care

se intindea pe o lungime de peste 100.000 km.

Invenţia automobilului, ca rnijloc de transport, a facilitat apariţia turismului.

În prezent, din păcate, potenţialul turistic al României nu este suficient valorificat

datorită condiţiilor economice şi sociale si intârzierii procesului de privatizare a bazei

tehnico-materiale din turism care ar aduce un plus de calitate si atractivitate pentru toate

categoriile de servicii turistice.

In clasamentul principalelor destinaţii turistice din lume in 1998, realizat de

Organizaţia Mondială a Turismului, România se situează pe locul 40, fiind vizitată de 3,07 milioane de turişti, faţa de Franfa ocupanta primului loc, cu 70 de milioane de turişti.