Sistemul Informational al Veniturilor și Cheltuielilor

I. REGLEMENTĂRI JURIDICE ROMÂNEŞTI REFERITOARE LA STRUCTURILE DE VENITURI ŞI CHELTUIELI

Potrivit Regulamentului de aplicare a Legii Contabilităţii nr.82/1991, cheltuielile reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru:

-consumurile, lucrările executate şi serviciile prestate de care beneficiază unitatea patrimonială;

-cheltuieli cu personalul;

-executarea unor obligaţii legale sau contractulale de către unitatea patrimonială;

-cheltuieli excepţionale.

În cadrul cheltuielilor pentru determinrea rezultatului economico-financiar se cuprind, de asemenea:

-amortizările şi provizioanele constituite;

-valoarea contabilă a activelor cedate, distruse sau dispărute.

Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe categorii de cheltuieli, după natura lor:

cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare, cheltuieli excepţionale, cheltuieli cu amortizările şi provizioanele, cheltuieli cu impozitul pe profit.

Principalele elemente care formează veniturile unităţii patrimoniale sunt sumele sau valorile încasate sau de încasat din:

-livrări de bunuri, executarea de lucrări, prestările de servicii şi din avantajele pe care unitatea patrimonială a consimţit să le primească;

-executarea unei obligaţii legale sau contractuale din partea terţilor;

-venituri excepţionale.

În cadrul veniturilor pentru determinarea exerciţiului financiar se cuprind, de asemenea veniturile din:

-producţia stocată;

-producţia imobilizată;

-diminuarea sau anularea provizioanelor;

-preţul de vânzare al activelor cedate.

Cifra de afaceri se calculează prin însumarea veniturilor rezultate din livrarile de bunuri, executarea de lucrari si prestarile de servicii si alte venituri din exploatare, mai putin rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clientilor.

Potrivit legii contabilitatea veniturilor se ţine pe categorii de venituri dupa natura lor: venituri din exploatare, venituri financiare, venituri excepţionale, venituri din diminuarea si anularea provizioanelor.

Cheltuielile şi veniturile determinate de operaţiunile asocierilor în participaţie se contabilizează distinct de către unul din asociaţi, conform prevederilor contractului de asociere.

La sfârşitul perioadei de raportare, cheltuielile şi veniturile înregistrate, în funcţie de natura lor, se transmit pe bază de decont fiecărui asociat în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie.

Potrivit legii, în contabilitate, profitul sau pierderea se stabileşte lunar. În acest sens, conturile de cheltuieli şi conturile de venituri în care se înregistrează, în raport cu natura lor, cheltuielile, respectiv, veniturile, se închid, provizoriu prin rezultatul exerciţiului financiar.

Rezultatul exerciţiului financiar, respectiv profitul sau pierderea, se determină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului financiar, indiferent de data încasării sau plăţii lor.

Rezultatul exerciţiului financiar (profitul sau pierderea) cuprinde rezultatul curent, rezultatul excepţional şi impozitul pe profit.

Rezultatul curent reprezintă diferenţa dintre veniturile din operaţiunile curente, respectiv veniturile din exploatare, şi veniturile financiare şi cheltuielile curente, respectiv cheltuielile de exploatare şi cheltuielile financiare.

Rezultatul excepţional reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile excepţionale, ca urmare a unor operaţii efectuate de unitatea patrimonială, care nu sunt legate de activitatea normală, curentă a acesteia.

Rezultatul exerciţiului reprezintă soldul final al contului de profit şi pierdere supus repartizării.

Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare.

II. STANDARDELE INTERNAŢIONALE DE CONTABILITATE. DEFINIREA VENITURILOR ŞI CHELTUIELILOR.

ELEMENTE CONCEPTUALE PRIVIND VENITURILE ŞI CHELTUIELILE

Prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 94/2001 publicat în Monitorul Oficial nr.85/2001, partea I, se aprobă reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate care se aplică împreună cu Legea Contabilităţii nr.82/1991 republicată.

În „Cadrul de pregătire şi prezentare a situaţiilor financiare”, denumit uzual şi cadru conceptual, IASC a denumit elementele care măsoară performanţele intreprinderii: veniturile şi cheltuielile.

Veniturile sunt creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor sau descreşteri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor.

În această definiţie sunt cuprinse veniturile care provin din activităţile curente ale întreprinderii cât şi venituri şi plusuri de valori sau câştiguri.Veniturile din activitatea curentă se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi vânzări, onorarii, comisioane, chirii, redevenţe, dobânzi, dividende. Câştigurile reprezintă alte elemente care corespund definiţiei veniturilor şi pot apărea sau nu ca rezultat al activităţii curente a intreprinderii. Câştigurile includ, de exemplu, sumele rezultate în urma ieşirii activelor pe termen mediu sau lung. Definiţia veniturilor include totodată şi câştigurile care rezultă din reevaluarea titlurilor de plasament şi cele rezultate din creşterea valorii contabile a activelor pe termen lung.

Un venit este contabilizat în contul de rezultate numai atunci când s-a produs o creştere de avantaje economice viitoare, generate de o creştere de active sau o diminuare de pasive, şi când această creştere poate fi măsurată în mod fiabil.

Cheltuielile sunt definite în cadrul conceptual al IASC ca diminuări de avantaje economice, în cursul unui exerciţiu sub forma diminuării activelor sau creşterii pasivelor şi care au generat o scădere de capitaluri proprii , alta decât distribuirile către proprietari de capital. Deci, orice diminuare de capitaluri proprii, alta decât reducerea capitalului social sau distribuirea de dividende , constituie o cheltuială.