Șomajul în România - cauze și efecte

Introducere

În lucrarea de faţă am urmărit evidenţierea celor mai importante probleme legate de şomaj, analizând evoluţia acestuia în România.

În primul capitol am prezentat aspectele conceptuale ale şomajului precum şi principalele caracteristici ale acestuia. Capitolul continuă cu prezentarea formelor de manifestare a şomajului şi cu modalităţile de măsurare prin intermediul indicatorilor absoluţi (numărul de persoane) şi relativi (rata şomajului). Din punct de vedere al cauzelor ce determină apariţia şomajului se disting cele după teoria clasică (rigidităţi instituţionale, imperfecţiunea informaţiei, neconcordanţa între structura cererii de muncă şi structura ofertei de muncă) şi cele determinate de economiştii ofertei (externalităţi legate de imperfecţiunea informaţiei, intervenţia statului prin instrumente ca: salariul minim pe economie, fiscalitate şi legislaţie, relaţiile de muncă centralizate sau descentralizate). Urmează detalierea efectelor sociale şi economice ale şomajului asupra economiei, descrierea legii lui Okun şi analiza relaţiei dintre inflaţie şi şomaj. În finalul capitolului am prezentat măsurile luate pentru diminuarea şomajului prin politici active şi pasive.

În cel de-al doilea capitol am analizat şomajul în Uniunea Europeană prezentând evoluţia şi efectele acestuia. Capitolul continuă cu o analiză a evoluţiei ratei şomajului în perioada aprilie 2009 – aprilie 2010 în care am studiat modul în care a fost influenţat şomajul de recesiunea economică în care ne aflăm.

În ultimul capitol am prezentat evoluţia ratei şomajului în România prezentând evoluţia acestuia. În prima parte am prezentat evoluţia şomajului în perioada tranziţiei de la economia de planificată la economia de piaţă. Capitolul continuă cu analiza evoluţiei şomajului înainte şi după 1989, evidenţiind nivelurile minime şi maxime ale fenomenului, dar şi studierea contextului economic naţional ce a determinat creşterea sau scăderea acestuia. În partea finală a celui de-al treilea capitol am prezentat o analiză comparată a şomajului din judeţul Prahova cu şomajul din judeţul Braşov şi a efectelor acestuia. Am prezentat evoluţia nivelului şomajului în cele două judeţe precum şi modul în care acesta a afectat tinerii, femeile şi bărbaţii.

Capitolul I

1.1. Şomajul: Aspecte conceptuale

În ansamblul factorilor de producţie, cel mai important loc îl ocupă omul cu forţa sa de muncă, de unde şi necesitatea folosirii eficiente şi depline a acestei resurse. Rolul acestui factor, în ansamblul condiţiilor de producţie, este acela că omul trebuie să-şi pună în valoare aptitudinile fizice şi intelectuale în actul productiv, omul integrându-se social numai dacă este ocupat, dacă îşi găseşte un loc de muncă. Aşa se explică de ce nefolosirea forţei de muncă înseamnă nu numai o risipă de energie dar şi un atentat la pacea socială. Individul, cu toate realizările în planul ştiinţei şi tehnicii, a rămas să-şi câştige existenţa pe calea muncii, el continuă şi va continua să aibă imperioasă nevoie de un loc de muncă. În consecinţă, deşi munca în sine nu poate fi socotită o plăcere, ci doar un mijloc, o cale spre ea, nemunca nu este încadrabilă la rubrica pozitivului. „Şomajul, pentru că aceasta este nemunca, indiferent de cauze şi de forme este perceput ca un fenomen negativ cu adânci şi multiple implicaţii în întreg organismul economic şi social.”

Şomajul a devenit o problemă macroeconomică ce face obiectul unor aprige dispute teoretice, metodologice şi politico-ideologice.

Şomajul este tratat prin prisma unor multiple modalităţi de analiză şi evaluare de către literatura de specialitate, de către statisticile oficiale şi internaţionale (Biroul Internaţional al Muncii, Comisia de Statistică, Organizaţia Naţiunilor Unite), iar dimensiunea şi durata sa ridică o serie de probleme privind definirea, cauzele, formele de manifestare şi posibilităţile de reducere a acestora.

Şomajul este un dezechilibru al pieţei muncii la nivelul ei naţional, un excedent al ofertei faţă de cererea de muncă, ce are în prezent un caracter permanent, dar care nu exclude definitiv existenţa stării de ocupare deplină a forţei de muncă.