Statul bunăstării sociale - Așteptări și deziluzii

Din Antichitate și până în prezent, omul a fost educat, protejat și supus unor restricții și legi, care erau întreprinse de cei care și-au asumat responsabilitatea de menține pacea, de a aduce solidaritatea și dreptatea în țara proprie între cetățeni și de a le asigura un trai lipsit de dificultăți în a conviețui, care să corespundă cu eforturile depuse de-a lungul vieții fiecăruia. Responsabilii acestor obiective sunt grupul desemnat drept stat, guvern, în funcție de regimul politic al fiecărei țări.

Datorită sau din pricina modului de gândire distinct, fiecare stat și-a format propria formă de guvernământ, în funcție de nevoile, impedimentele cu care se confrunta populația, dar mai ales, în funcție de valorile morale ale statului, a ce considera acesta că este etic și care i-ar satisface propriul egoism.

Această lucrare își propune să aducă la suprafață și să evidențieze cum a evoluat statul în întreaga lume, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și până în momentul actual, pe baza unor tipologii descrise de numeroși economiști, precum Gosta Esping-Andersen și alți cercetători. Acele tipologii privesc statele cele mai pronunțate în furnizarea de “bunăstare socială”, obținută de pe urma normelor reglementate, care au favorizat o parte, respectiv ei înșiși și au defavorizat marea majoritate a populației. Țările vizate și analizate în această lucrare sunt Marea Britanie, Suedia, Germania și Statele Unite ale Americii, de pe urma cărora se vor defini diferitele “fețe” ale statului bunăstării sociale. Acestea au promovat idei diferite, unele conducând spre dezvoltarea și prosperitate economică, altele au fost mai ghinioniste și s-au confruntat cu declin din punct de vedere economic, care au dus spre sărăcirea populației și limitarea libertății acestora.

Au existat state și tind să cred că încă mai există care își iau angajamentul de a împărți prosperitate printre cetățeni, însă strecoară printre ideile liberale, idei ale regimului socialist, ceea ce consider a fi un paradox, deoarece socialismul s-a dovedit a fi, de-a lungul timpului un sistem egoist și neîndurător, oferind promisiuni dezirabile de cetățeni, dar acțiunile acestora au suprimat libertatea omului și i-au pus piedici în dezvoltarea acestuia și în formarea profesională a acestuia. Mai mult de atât, i-au fost confiscate o mare parte din avuția acestora și rezultatele eforturilor de pe urma activităților întreprinse.

Primul capitol descrie evoluția statului bunăstării, respectiv cauzele apariției acestuia în diferite țări; de asemenea, se vor valorifica valorile morale care sunt considerate de economiști a fi cele prielnice bunăstării unui stat și care ar trebui să le preia statul ca principii în conducerea țării, astfel încât sărăcia, haosul, nedreptatea să rămână de domeniul trecutului și să facă loc eficienței și dezvoltării economice, fără a uita de drepturile și libertățile omului, precum și de libera inițiativă a acestuia.

5

Statul bunăstării a avut un început, pornind din anumite țări, precum Germania, în timpul guvernării cancelarului Otto von Bismarck și s-a extins treptat, spre alte țări, care au perceput greșit îndatoririle statului sau de fapt, propriile nevoi și dorințe erau prioritare, neacordând importanță și aspirațiilor cetățenilor, care trăgeau speranțe că vor beneficia și ei de o infimă parte din ceea ce și-a însușit statul. De asemenea, tot în cadrul acestui capitol se vor prezenta modele de stat al bunăstării sociale, descrise de Gota Esping-Andersen în urma cercetării mai multor state atât din Europa, cât și din Statele Unite ale Americii. Mai precis, acesta a ajuns la concluzia că au existat trei tipuri de stat distince, în ceea ce privește grupurile și clasele sociale avantajate și condițiile impuse țării pentru a beneficia de ajutor și asistență socială. Se vor evidenția și prezenta caracteristicile modelului liberal, modelului social-democrat și modelului conservator-corporatist, realizate în urma condițiilor impuse șomerilor, persoanelor defavorizate, persoanelor cu un trai precar de viață, pentru a dispune de asistență socială. Totodată, unele state au acordat o mare importanță cetățeniei acestora, așadar au exclus persoanele străine în a le acorda aceleași drepturi ca și celor născuți în acea țară.

Al doilea capitol prezintă perioadele de glorie ale statului bunăstării, care desigur au fost de scurtă durată, din pricina cheltuielilor mari din bugetul statului, care au provenit în cea mai mare parte din veniturile angajaților și profitul întreprinderilor. Acesta a taxat într-un mod excesiv angajații și întreprinderile din fiecare tip de industrie, motivul fiind că echitatea trebuie să domine într-o societate, pentru a dispărea sărăcia și toată lumea să trăiască într-o lume satisfăcătoare. De asemenea, se vor analiza și perioadele de restrângere ale statului bunăstării, conștientizând că metodele adoptate de aceștia sunt prohibitive țării.

În cadrul acestei lucrări, s-a avut în vedere și impactul războaielor asupra statului bunăstării, în special cel de-Al Doilea Război Mondial și cum s-au descurcat statele în preajma acestuia. Se vor analiza consecințele acestuia, care a lăsat familii fără locuințe și a produs catastrofe, iar deciziile statului a produs discriminări în rândul claselor sociale, care considerau că sunt adecvate în a minimiza pierderile și a ajuta la revitalizarea economiei. De asemenea, crizele economice apărute în secolului al XX-lea reprezintă și ele un subiect important, ce se va afla în acest capitol, deoarece ele au avut o mare influență asupra statului în luarea anumitor măsuri, nefiind tocmai satisfăcătoare țării.

Marii economiști liberali și diferitele “școli” în care aceștia au activat și-au impus punctul de vedere, de regulă fiind unul negativ despre statul bunăstării și obiectivele acestora, prezentând alternative și care ar fi de fapt, acțiunile și activitățile pe care statul trebuie să le realizeze, care să nu ducă economia țării spre regres. La sfârșitul celui de-al doilea capitol se vor prezenta criticile unor economiști notorii, precum Ludwig von Mises și Friedrich von Hayek, care aduc statul ca principalul culpabil de declinul economiei și divergențe între cetățeni, precum și de condițiile de sărăcie din interiorul țării.

6

Al treilea capitol reprezintă un studiu de caz, analizând modelul social-democrat, prin intermediul țării Suedia. Mai precis, se va dezvolta și analiza acel tip de stat al bunăstării, care a pus stăpânire pe această țară pentru o lungă perioadă de timp, ducând spre destabilizarea economiei, inflație, cheltuieli majore din bugetul statului și fapte care au marginalizat anumite categorii de persoane, luându-le o semnificativă parte din drepturi și nevoi de bază. Totodată, se va realiza o analiză comparativă a statutului Suediei dinaintea apariției statului bunăstării și în timpul manifestării acestuia. Pentru a accentua și mai mult efectele negative ale acestui model de stat, în care au fost infiltrate obiective de tip socialist, se vor face comparații între țările Suedia și Statele Unite ale Americii, preluând date de pe site-ul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. Datele vor fi prelucrate în Excel.

Motivația mea în redactarea acestei lucrări a fost să descopăr care sunt rădăcinile statului din prezent, respectiv modalitățile de guvernare dintre țări și care dintre acelea trei modele de stat al bunăstării este mai eficientă. Unele dintre acestea au promovat echitatea, altele au oferit ajutor financiar și beneficii celor care nu dispuneau de un loc de muncă sau care făceau parte din populația inactivă, precum vârstnicii. De asemenea, mi-am dorit să descopăr și modul de viață al țărilor vecine și cele din Europa, pentru a afla cărui fapt i se datorează traiul de viață mult mai ridicat spre deosebire de cel din România.