Statul și Managementul Guvernamental

1.Rolul statului în economia de piata

De când a aparut si pâna astazi, statul a pus societatea în fata unei alegeri dificile: libertate sau control? Daniel Chirot numeste aceasta alegere dilema erei moderne si arata ca aceasta consta în dificultatea societatii moderne de a opta pentru libertate, sacrificând sansele de supravietuire a societatii, sau de control, scrificând libertatea individuala. Dilema erei moderne pune în plan economic problema alegerii între suprematia pietei si nonimplicarea statului, pe de o parte, si suprematia statului asupra pietei, pe de alta parte.

Realitatea secolului XX a demonstrat ca alegerea libertatii individuale si a pietei ca raspuns pentru aceste defecte în mecanismul mâinii invizibile, economiile moderne sunt o mixtura determinata de coexistenta pietei libere si, totodata, a mâinii vizibile a statului care impoziteaza, cheltuieste si regleaza .

Rezolvarea dilemei erei moderne în plan economic este legata de gasirea mecanismului optim de implicare a statului în economie.

Mecanismul implicarii statului în economie s-ar putea defini ca un sistem economic determinat de existenta pietei libere si a implicarii statului în economie care, prin actiunea lor combinata, alcatuiesc un întreg si functioneaza ca un organism.

Aceasta definitie sublinieaza compatibilitatea care trebuie sa existe între cele doua parti opuse: piata libera si statul, astfel încât sistemul economic determinat sa functioneze ca un organism. Compatibilitatea între piata libera si stat nu exista în mod natural, de la sine, ci trebuie ingenios creata prin descoperirea si asanblarea elementelor tehnice necesare functionarii optime a sistemului.

Astfel, trebuie mai întâi lamurite coordonatele mecanismului implicarii statului în economie:

-cadrul general al implicarii statului în economie;

-necesitatea implicarii statului în economie;

-modalitatile de implicare a statului în economie.

Sistemul de referinta fata de care este discutata implicarea statului în economie este piata si concurenta perfecta, sistem de concurenta ideal caracterizat prin inexistenta absoluta a posibilitatilor de influentare a pretului pentru subiectii economici participanti. Economia neoclasica a demonstrat ca piata cu concurenta perfecta asigura identitatea optimum  eficienta  echilibru .

În realitate, functionarea pietei libere prezinta, în grade diferite, defecte, lacune sau chiar falimente al caror rezultat este îndepartarea economiei de identitatea optimum  eficienta  echilibru si care motiveaza exisenta unui mecanism compensator al actiunii publice.

Statul intervine în viata economica fie printr-un comportament obisnuit al unui agent economic, fie prin exercitarea atributelor sale de reglator al pietei.