Structuri organizatorice specifice în societățile transnaționale

Moto: „Am început cu identificarea în fluiditatea gândirii filosofice chineze şi în ştiinţa conducerii occidentale, coordonatele pe care am putea forma o structură de management fără cusur. Bazându-se pe această fundaţie, structura companiei devine o forţă vie care sprijină dezvoltarea fiecărei divizii a afacerii.”

Li Ka-shing

1. Introducere

Pentru o companie, indiferent dacă este mare sau mică, sau indiferent de ţara unde este localizată, nevoia de a regândi afacerea pentru o scară geografică mult mărită, dincolo de graniţele ţării de origine, continuă să crească. Principalul motiv îl constituie presiunea globalizării.

Globalizarea reprezintă tendinţa la nivel mondial a economiilor lumii de a deveni fără graniţe şi de a fi interconectate. Companiile nu mai sunt limitate de graniţele ţării de origine şi pot efectua activităţi de afaceri oriunde în lume. În prezent, multe companii produc, vând sau realizează activităţi de cercetare în mai multe locaţii, beneficiind de răspândirea standardelor de calitate şi de producţie. Barierele comerciale se prăbuşesc, iar comerţul de bunuri şi servicii între ţări creşte cu viteză. În prezent, Internetul străbate cu viteză graniţele naţionale, permiţând chiar şi celor mai mici afaceri să devină globale.

În această realitate contemporană, globalizarea a devenit unul dintre cele mai controversate fenomene economice. Pentru multe firme, globalizarea reprezintă o ameninţare constantă, dar în acelaşi timp reprezintă şi oportunitatea de dezvoltare. Tendinţe economice actuale forţează companiile să ia în considerare operaţiunile internaţionale pentru a putea prospera sau chiar pentru a supravieţui.

Abordarea de către companii a pieţelor internaţionale implică însă schimbări semnificative în management, procese şi practici interne, marketing şi nu în ultimul râd, adoptarea de către companie a unor structuri organizatorice specifice.

1. CAPITOLUL I SOCIETĂŢILE TRANSNAŢIONALE - DEFINIRE ŞI CARACTERISTICI

1.1 Conceptul de societate transnaţională

Cei mai puternici şi mai dinamici agenţi economici de pe glob sunt societăţile transnaţionale, forţa acestora fiind determinată de volumul uriaş de bunuri şi servicii derulat de companiile grupate sub această denumire generică. Fie că sunt denumite corporaţii transnaţionale, companii multinaţionale sau firme internaţionale, în sensul cel mai larg, ele definesc acele firme ce îşi desfăşoară activitatea dincolo de graniţele unei ţări, considerată ţară de origine, prin unităţi „de producţie”, controlate într-o măsură mai mare sau mai mică de „compania mamă”.

În literatura de specialitate au existat şi există preocupări de diferenţiere a acestor termeni utilizaţi cel mai adesea ca sinonime.

Despre „societatea transnaţională” scriu rapoartele Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD), precum şi toţi economiştii agreaţi de această organizaţie. Astfel, UNCTAD defineşte societatea transnaţională ca o entitate economică formată dintr-o companie-mamă şi filialele ei în străinătate.

Sterian Dumitrescu defineşte societatea transnaţională ca „alcătuind un vast ansamblu la scară mondo-economică, format dintr-o societate principală şi un număr de filiale importante în diferite ţări”.

Mult mai nuanţată este atitudinea lui Papp (1991) , care descrie societatea transnaţională ca pe o societate care acţionează într-o multitudine de medii naţionale şi identifică trei stadii de dezvoltare ale acesteia. În primul stadiu, societatea transnaţională creează strategii de afaceri separate pentru fiecare ţară în care operează şi poate fi numită mai degrabă societate multilocală. În al doilea stadiu, societatea se străduieşte să domine piaţa globală, dar îşi concentrează totuşi majoritatea eforturilor asupra ţării de origine - Papp defineşte aici societatea globală. În cea de-e treia etapă de dezvoltare, societatea beneficiază de resurse, management, producţie şi alte capacităţi globale care îi conferă statutul de societatea transnaţională.