Studiul Comparativ al Comerțului Electronic și al Comerțului Tradițional

INTRODUCERE

Comerţul reprezintă una dintre cele mai importante activităţi ale unei economii, devenind elementul principal al economiei de piaţă, indiferent de forma acestuia. Comerţul are o importanţă strategică pentru dezvoltarea echilibrată şi viabilă a sistemelor economice şi sociale din orice ţară.

Comerţul însumează activităţi ce au apărut din cele mai vechi timpuri, atunci când a apărut şi nevoia oamenilor de produse. Chiar dacă la început nu a fost cunoscut sub acest nume, la scurt timp a fost numit „troc” ce se caracteriza prin faptul că oamenii făceau schimb de produse între ei. După aceea a apărut şi moneda ca intermediere între aceste schimburi.

Din acest moment comerţul a cunoscut o evoluţie impresionantă, trecând prin mai multe perioade, de la perioada industrială până la o societate caracterizată prin perioada de consum şi în prezent desfăşurarea activităţilor într-o societate informaţională. Această perioadă a determinat apariţia unor noi forme de comercializare, ceea ce conduce la o evoluţie continuă a comerţului.

O împărţire clasică a tipurilor de comerţ este în funcţie de modul sau locul în care au loc tranzacţiile. Astfel există comerţul tradiţional, caracterizat prin existenţa magazinelor clasice în care un consumator merge pentru a-şi procura produsele necesare, dar se dezvoltă şi comerţul electronic, care are foarte multe beneficii pentru consumator, dar şi pentru comerciant. Caracteristica principală a acestei forme de comerţ este faptul că tranzacţiile au loc prin alte metode decât cele clasice: telefon, programe de teleshopping sau Internet.

Indiferent de forma sa de desfăşurare, comerţul este un domeniu cu o importanţă foarte mare în viaţa economică a unui stat. Din toate activităţile de comerţ se obţin beneficii pentru întreaga societate: consumatori, producători,comercianţi, dar şi stat.

Importanţa pentru consumatori se relevă în bunurile şi serviciile care sunt puse la dispoziţia clientului în momentul şi în locul în care acesta are nevoie, cu motivul satisfacerii cererii.

Producătorii au foarte multe avantaje privind din perspectiva comerţului, acesta din urmă fiind un motor al întregii producţii de bunuri, asigurând continuitate în producţie indiferent de moment.

În privinţa statului, comerţul este un factor de bunăstare economică, o sursă de venituri prin taxele şi impozitele plătite, dar şi prin bunurile şi serviciile pe care le pune la dispoziţia comunităţii.

Datorită importanţei acestui domeniu asupra vieţii economice şi a evoluţiei continue a activităţilor de comerţ, am ales această temă: „Comerţul tradiţional şi comerţul electronic – studiu comparativ”. Este clar că amândouă formele au o importanţă covârşitoare şi că au aproximativ acelaşi mecanism de funcţionare, dar au şi aspecte care le diferenţiază şi care conferă o importanţă mai mare uneia dintre forme. Tocmai acest lucru mi-am propus să analizez în această lucrare: avantajele şi dezavantajele fiecăreia dintre forme, dar mai ales o comparaţie în cadrul magazinelor Diverta.

Lucrarea este structurată în trei capitole. Partea teoretică a lucrării cuprinde primele două capitole, fiecare dintre ele tratând cele două forme de comerţ. În capitolul „Comerţul tradiţional – evoluţie, conţinut, elemente de bază” am prezentat un scurt istoric al activităţilor de comerţ, modul cum se pot clasifica acestea. De asemenea, o activitate comercială nu se poate desfăşura fără un sistem logistic şi nu poate fi eficientă pe termen lung fără o activitate etică. Evoluţia comerţului tradiţional şi a societăţii a condus la apariţia unei noi forme de comercializare. Acest aspect l-am tratat în ultimul subcapitol, „Tranziţia de la comerţul tradiţional la comerţul electronic”.

În cel de-al doilea capitol, „Comerţul electronic – apariţie, dezvoltare, conţinut”, am început prin prezentarea principalelor forme sub care se poate prezenta o afacere electronică. În funcţie de aceste forme şi de categoria de consumatori căreia i se adresează, o firmă poate folosi mai multe modalităţi de plată. Comparativ cu comerţul tradiţional, am detaliat particularităţile lanţului logistic şi aspectele etice ce trebuie respectate de comercianţi pentru a câştiga încrederea pe termen lung a consumatorilor. La finalul capitolului am prezentat situaţia actuală a comerţului electronic în România.

Studiul de caz al acestei lucrări l-am realizat în magazinele Diverta, care au o cotă de piaţă de aproximativ 35%. Comparativ, am analizat sortimentul de produse şi tehnologia comercială folosită în magazinul Diverta Magheru şi în magazinul online dol.ro. Pentru a evidenţia diferenţele dintre cele două forme de comercializare, am selectat 20 de produse din raionul de papetărie şi am comparat preţurile lor. Nu în ultimul rând, am comparat situaţia financiară a celor două magazine.

CAPITOLUL 1.

COMERŢUL TRADIŢIONAL – EVOLUŢIE, CONŢINUT, ELEMENTE DE BAZĂ

1.1. Repere istorice ale comerţului

Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, comerţul se defineşte ca “schimb de produse prin cumpărarea şi vânzarea lor” sau “ramură a economiei în cadrul căreia se desfăşoară circulaţia mărfurilor”. Însă, nu dintotdeauna comerţul a avut acest sens şi acest conţinut. Datorită dezvoltării economice, şi activitatea de comerţ a cunoscut o evoluţie de la o simplă activitate de intermediere până în prezent când este considerat ca fiind o activitate creatoare de utilităţi.

În primele etape de dezvoltare a activităţii de comerţ, acesta era considerat “un ansamblu de operaţiuni care se realizează din momentul în care produsul intră în magazinul producătorului sau al ultimului transformator, până în momentul în care consumatorul preia livrarea” .

În actuala economie, conţinutul noţiunii de comerţ a evoluat şi cuprinde şi o serie de alte activităţi în afară de aducerea mărfurilor mai aproape de consumator. După părerea profesorului Gheorghe Pistol, în prezent comercializarea reprezintă “o punere a produsului la dispoziţia consumatorului prin cercetări, pe baza studiilor de piaţă şi determinarea nevoilor reale sau latente ale acestuia, precum şi prin suscitarea, reliefarea şi argumentarea noilor nevoi pe care consumatorul potenţial nu le-a sesizat” .

De comerţ se poate vorbi din momentul apariţiei monedei şi a includerii acesteia în schimbul realizat între persoane. Până atunci, odată cu comunicarea între oameni şi între popoare şi cu exprimarea nevoilor oamenilor s-a realizat activitatea de “troc”, un schimb direct de produse.

De-a lungul timpului, în dezvoltarea sa, activitatea de comerţ a parcurs mai multe etape. Principalele etape traversate de activitatea comrcială sunt : dezvoltarea comerţului în cadrul „economiei preindustriale”, evoluţia comerţului în cadrul „economiei de producţie” şi evoluţia comerţului într-o „economie de consum”. Dar ultima etapă, cea a „economiei de consum” a evoluat în ultimul timp, devenind o economie şi o societate a cunoaşterii şi determinând apariţia unei noi forme de comerţ, „comerţul electronic”, despre care voi detalia în cel de-al doilea capitol al lucrării de faţă.