Surse de finanțare și creditare a întreprinderii de comerț exterior

Evolutia comertului international demonstreaza existenta a doua componente ale acestuia, relativ distincte.

O prima componenta este data de comertul exterior propriu-zis (clasic) cu produse ce fac obiectul exportului final (direct) al agentilor economici din tara respectiva pe diferite piete si, respectiv, al importului de bunuri ce intra in sistemul de prelucrare (inclusiv pentru realizarea de produse destinate exportului) sau consum din acea tara. In acest caz, regimul vamal al marfurilor este de export sau de import definitiv, iar fluxul bancar (incasari si plati) coincide cu fluxul vamal (comercial).

Cea de a doua componenta este data de fluxurile de produse ce fac obiectul perfectionarii active/pasive sau OPT/IPT (Outward/Inward Processing Trade), operatiune cunoscuta si sub denumirea, improprie in opinia noastra, de “lohn”. Acestea au o natura comerciala doar prin faptul ca traverseaza frontierele si, din acest punct de vedere, trebuie sa se supuna reglementarilor vamale. Altfel, ele nu reprezinta decat un transfer, dintr-o tara in alta, de bunuri in cautarea unor resurse mai convenabile, de munca in cazul in speta, tara beneficiara a IPT nefiind, de fapt, exportatoare a produselor prelucrate (sau transformate, inclusiv asamblate) respective, a caror proprietate nu ii apartine si care nici nu are vreun merit sau influenta in privinta destinatiei finale a acestora. In acest caz, regimul vamal al marfurilor este de import sau de export temporar, iar fluxul bancar real este reprezentat doar de incasarile din IPT si nu corespunde fluxului vamal (comercial).

Este de remarcat faptul ca valoarea bunurilor importate in regim IPT este nominala (nu implica plata efectiva a acestora), marind artificial valoarea importurilor totale. La fel, ea este inclusa tot fictiv in valoarea exporturilor dupa IPT (ceea ce se incaseaza efectiv fiind suma aferenta operatiunii de perfectionare activa), marind artificial valoarea exporturilor totale.

Includerea IPT in statistica fluxurilor comerciale externe reprezinta, in realitate, o conventie internationala. Daca dimensiunea fluxurilor IPT este semnificativa, ca in cazul Romaniei, orice interpretare a datelor privind evolutia comertului exterior fara a tine seama de aceasta conventie, asa cum se si intampla in realitate, este o eroare nepermisa, atat pentru cercetatorii fenomenului, cat, mai ales, pentru autoritatile statului.

In conditiile terapiei de soc aplicate exporturilor romanesti in primii ani ai deceniului trecut, in special ca urmare a disparitiei CAER, cu reverberatii severe in intreaga economie nationala, fluxurile comerciale ale tarii noastre au fost treptat reorientate catre spatiul Uniunii Europene (UE), sens determinat si de efectele semnarii Acordului European de Asociere in februarie 2002. Mai importanta decat dimensiunea sa relativa, respectiv majorarea ponderii UE in exporturile totale ale Romaniei, de la circa 35% in 1992 la aproximativ 68% in 2003, insotita de o sporire semnificativa a UE si in totalul importurilor, este cresterea in valoare absoluta a exporturilor in UE de la doar 1,2 miliarde euro in 1992 la 10,6 miliarde euro in 2003, precum si a importurilor din UE de la circa 2 miliarde euro la peste 12,2 miliarde euro in perioada mentionata.

Exporturile romanesti

Majorarea exporturilor totale ale Romaniei s-a datorat in proportie de aproximativ 75% cresterii exporturilor in UE. La randul sau, aceasta crestere a fost determinata in mod hotarator de amplificarea operatiunilor in regim de perfectionare activa (componenta IPT) care au ajuns sa detina in ultimii ani aproape 60% din totalul exporturilor si peste 75% din exporturile totale in UE. Practic, factorul decisiv al cresterii exporturilor totale si respectiv al celor in UE l-a reprezentat avantajul comparativ al Romaniei in privinta costurilor inferioare ale mainii de lucru, care a atras o parte din subcontractarea externa (outsourcing), in expansiune accelerata pe plan international in ultimii ani. In acest sens, este semnificativ faptul ca, in 2003, din exporturile totale ale Romaniei, de 15,6 miliarde euro, circa 8,7 miliarde euro au fost constituite din exporturi in regim IPT, din care statele UE au absorbit aproximativ 7,4 miliarde euro, respectiv 85%.

Deci, in cea mai mare masura, majorarea fluxurilor comerciale ale Romaniei nu reprezinta meritul restructurarii economiei, cresterii competitivitatii produselor romanesti sau promovarii unor politici comerciale de succes, ci faptul ca tara noastra a fost folosita ca una dintre bazele, destul de restranse, de altfel, pentru outsourcing-ul global.

Daca extinderea IPT in Romania reprezinta in esenta un fenomen pozitiv, avand o importanta contributie la crearea si cresterea PIB, motivatia lui economica, si nu comerciala, face ca o evaluare corecta a starii comertului exterior al tarii noastre sa excluda aceasta componenta din imaginea de ansamblu si sa se concentreze strict la produsele ce fac obiectul exportului final (definitiv) si, respectiv, al importului final (definitiv).

O radiografie atenta a comertului exterior cu produse exclusiv romanesti, facand abstractie de fluxurile IPT, pune in evidenta faptul ca deficitul comercial real este mult mai mare decat cel aparent, care include IPT, si inca intr-o maniera absolut ingrijoratoare (vezi tabelul).

Contul curent de plati externe a Romaniei (aparent) si corectat (real) in anul 2003

Varianta oficiala a BNR Varianta corectata in functie de fluxul real de incasari si plati Varianta fara includerea incasarilor din IPT

CREDIT DEBIT SOLD CREDIT DEBIT SOLD CREDIT DEBIT SOLD

CONTUL CURENT (A+B+C) 20.5 23.4 -2.9 14.1 17.0 -2.9 11.8 17.0 -5.2

A.Bunuri si servicii 18.3 22.2 -3.9 11.9 15.8 -3.9 9.6 15.8 -6.2

a) Bunuri 15.6 19.6 -4.0 9.2 13.4 -4.2 6.9 13.4 -6.5

b) Servicii 2.7 2.6 0.1 2.7 2.4 0.3 2.7 2.4 0.3

B. Venituri 0.3 0.9 -0.6 0.3 0.9 -0.6 0.3 0.9 -.6

C. Transferuri 1.9 0.3 1.6 1.9 0.3 1.6 1.9 0.3 1.6

Astfel, daca exporturile finale de produse romanesti au crescut in medie cu 17% anual in perioada 1999-2003, importurile finale s-au majorat cu 22% anual, rezultand o crestere a deficitului comercial real de la 2,9 miliarde euro la 7,6 miliarde euro in aceasta perioada.

Exporturile finale au fost si raman subdimensionate, ceea ce reflecta potentialul modest al economiei romanesti in raport cu cerintele pietelor externe. In structura exporturilor finale, au prevalat materiile prime sau produsele cu nivel redus de prelucrare (agroalimentare, minerale, chimice, lemn, metale), care detin impreuna aproximativ trei patrimi din acestea, releva competitivitatea externa scazuta a produselor romanesti.