Transporturile maritime - Contractul de agenturare

Datorita avantului economic al societatatii umane din ultima perioada, s-a inregistrat o crestere fara precedent a comertului mondial, a traficului de materii prime de baza necesare industriei (minereuri, carbune, petrol), agriculturii (azotati, fosfati si alte produse chimice), cat si a schimburilor de produse finite industriale sau alimentare.

Participarea activa la diviziunea mondiala a muncii a impulsionat schimburile de valori materiale dintre tarile aflate in diferite zone geografice, aceasta participare fiind o necesitate a epocii moderne, asigurand progresul economic si social al fiecarei natiuni.

In cadrul dezvoltarii relatiilor economice internationale, a largirii si diversificarii schimburilor comerciale intre statele lumii, un rol de seama ii revine transporturilor si expeditiilor internationale de marfuri.

Transporturile reprezinta o latura importanta a productiei materiale, care, prin rolul lor de deplasare a marfurilor, influenteaza direct si hotarator si celelalte ramuri ale economiei mondiale, inclusiv comertul international. Constituind mijlocul material efectiv pentru concretizarea relatiilor economice interstatale, transporturile economice internationale pot fi considerate aparatul circulator al intregii economii mondiale.

Transporturile internationale de marfuri contribuie direct la:

- realizarea acordurilor interstatale de cooperare economica;

- realizarea unui sistem de distributie cat mai apropiat de necesitatile beneficiarilor de import;

- introducerea in circuitul mondial a tuturor zonelor de pe glob prin crearea posibilitatilor de realizare a datoriei statelor de participare la diviziunea internationala a muncii;

- pastrarea si conservarea proprietatilor fizice si chimice, mecanice si organoleptice a marfurilor, pe durata deplasarii lor, de la furnizorii producatori la beneficiarii finali.

La realizarea circulatiei volumului imens de marfuri, transportului naval ii revine un rol de prim ordin, atat din punct de vedere al cantitatilor transportate, cat si al operativitatii, marile si oceanele formand o punte de legatura fizica indubitabila, fiind trainica, eficienta si necesara intre statele lumii.

Vorbind despre intaietatea comertului mondial ca forma de manifestare a circuitului economic mondial, trebuie subliniata forma primordiala de concretizare a derularii fluxului international de marfuri si anume, comertul efectuat prin intermediul transporturilor maritime.

Istoria activitatii de transport maritim, de la constructia primei nave cu aburi,cu mai mult de un secol in urma si pana in perioada actuala, a fost una in care s-au succedat perioade dominate de profituri fabuloase si perioade dominate de dezastre financiare.

Activitatea de transport maritim este una dintre cele mai internationalizate activitati, pentru studiul acesteia fiind necesara cunoasterea evolutiei economiei mondiale. Ideea ca activitatea de transport maritim este un catalizator al dezvoltarii economice nu este noua, chiar Adam Smith, privit adesea ca un parinte al economiei moderne a vazut in activitatea de transport maritim o piarta de incercare pentru dezvoltarea economica.

Transportul maritim, fiind o activitate nationala sau internationala, trebuie conceput si organizat in functie de necesitate si de rentabilitate. Datorita conditiilor actuale ale economiei mondiale, caracterizata prin cooperare si interdependenta, transportului maritim i se impun doua trasaturi esentiale de natura economica: eficienta economica, in sensul satisfacerii depline a cerintelor materiale; rentabilitatea, conditie esentiala a unei activitati economice ample. Functia principala este aceea de a face legatura intre productie si consum.

Obiectivul fundamental al comertului si, implicit, al transporturilor maritime il reprezinta asigurarea unui circuit normal de marfuri pe plan national si international,

care sa fie sigur, la timp, efficient si in conformitate cu conventiile si clauzele contractuale in vigoare.

Una dintre laturile eficientei economice o reprezinta pretul. Acesta se constituie prin insumarea cheltuielilor effectuate pana la finalizarea unui process (cheltuieli de ambalare, de transport, de asigurare etc).

Oceanul mondial reprezinta astazi calea de comunicatie cea mai avantajoasa in cadrul schimburilor internationale, fiind o modalitate mai ieftina decat alte mijloace de transport, care, conform statisticilor realizeaza 90% din volumul schimburilor mondiale. La stadiul actual nici un alt mijloc de transport in afara de nave nu poate asigura traficul de marfuri peste mari si oceane a miliardelor de tone de marfuri intrate annual in circuitul schimburilor internationale.

Ca urmare, flotele maritime de transport au cunoscut o crestere vertiginoasa a tonajului global, insotita de diversificarea tipurilor de nave, comertul maritim devenind o activitate economica vasta si complexa atat din punct de vedere al volumului marfurilor aflate in trafic anual cat si din punct de vedere valoric. Datorita intensificarii transporturilor maritime a devenit necesara perfectionarea acestor activitati, realizarea unor masuri eficiente de siguranta, asigurarea navelor, marfurilor, echipajelor si instituirea unui cadru juridic adecvat care sa permita desfasurarea in conditii optime a comertului maritim.

Aceste masuri de matura tehnica, economica si juridica, sunt indispensabile, deoarece in transportul maritim distantele de parcurs si cantitatile transportate sunt foarte mari, incarcaturile putand fi depreciate datorita variatiilor de temperatura din diferitele zone climatice strabatute, riscandu-se uneori pierderea definitiva a acestora.