Tranzacțiile futures și cu opțiuni la bursa monetara - financiară și de mărfuri Sibiu

1.1. Bursa - definire, scop, trăsături

1.1.1. Definiţie şi scop

Bursa este o constituţie cu putere de autoreglementare, specifică economiei de piaţă liberă, o formă organizată de schimb pentru mărfuri şi valori.

În esenţă, noţiunea indică locul de întâlnire a negustorilor şi oamenilor de afaceri, în sensul unui spaţiu de concentrare a cererii şi ofertei.

Istoricul francez Fernand Braude defineşte astfel bursa: “bursa este ultimul etaj al unei pieţe, dar al unei pieţe care nu se mai închide”, care depinde şi domină întreaga realitate economică.

Funcţia principală a bursei este de formare a cursurilor, rezultatul negocierilor din incinta bursei este constatarea unui anumit curs care reflectă starea pieţei la un moment dat. Prin această funcţie a sa, bursa devine un reper al vieţii economice, sursă a informaţiei de bază pentru agenţii economici. Prin funcţionarea sa permanentă bursa exprimă continuitatea proceselor economice, caracterul neîntrerupt al tranzacţiilor comerciale şi financiare.

Bursele de mărfuri clasice sunt pieţe organizate, care asigură concentrarea cererii şi ofertei pentru anumite categorii de produse şi servicii în scopul efectuării de tranzacţii în condiţii de concurenţă şi libertate contractuală.

Scopul burselor de mărfuri este de a pune în legătură - direct sau prin intermediari specializaţi - un număr cât mai mare de agaţi economici interesaţi în comerţul internaţional cu anumite mărfuri - producători, comercianţi, expeditori, asigurători - creându-se condiţiile materiale şi informaţionale necesare pentru încheierea şi executarea tranzacţiilor.

1.1.2. Elemente definitorii

Bursele sunt determinate de o serie de caracteristici importante:

- piaţă de mărfuri şi valori

- piaţă simbolică

- piaţă organizată şi liberă

- piaţă reprezentativă

Bursa este o piaţă de mărfuri şi valori în sensul că e locul de concentrare a cererii şi ofertei pentru mărfuri, precum şi pentru diferite tipuri de hârtii d e valoare. Bursele sunt centre ale vieţii comerciale, pieţe unde se tranzacţionează mărfuri, titluri de mărfuri, active monetare şi financiare, care au anumite caracteristici:

a) sunt generice - se individualizează prin măsurare, numărare, sau cântărire

b) sunt lungibile - pot fi înlocuite unele prin altele

c) au caracter standardizabil - marfa poate fi împărţită în loturi omogene

d) sunt depozitabile - permit executarea obligaţiilor contractuale la o anumită perioadă de la închiderea tranzactiei

e) au grad redus de prelucrare - menţinerea caracterului de produs de masă, omogen, nediferenţiat

Bursa este o piaţă simbolică deoarece unul dintre principalele obiective ale organizării schimburilor îl reprezintă asigurarea operativităţii tranzacţiilor comerciale şi financiare. Necesitatea extinderii şi intensificării schimburilor a generat o tendinţă de “dematerializare” a mărfurilor, de la bunuri determinate fizic trecându-se la mostre şi eşantioane reprezentative. Bursa simplifică la maxim activitatea de tranzacţionare şi reduce negocierea la elementele sale esenţiale: sensul operaţiunii (vânzare / cumpărare), marfa, cantitatea şi termenul de livrare.

Un fapt nou constatat este că bursa nu mai constituie o piaţă originară, pe care se vând şi se cumpără titluri pe marfă. Dovada existenţei mărfurilor se face cu un document de comercianţi: recipisa de depozit pentru mărfurile aflate în antupozite şi conosamentul pentru mărfurile încărcate pe vas. Transferul proprietăţii asupra mărfii se realizează prin transmiterea documentului respectiv.

Bursa este o piaţă liberă şi organizată, în sensul că asigură confruntarea directă a cererii şi ofertei disponibile pentru mărfurile respective. La bursă nu se acceptă şi nu se tranzacţionează decât acele mărfuri pentru care există un număr suficient de mare de ofertanţi şi cumpărători, astfel încât să nu apară concentrări în scopul manipulării preţului. Prin esenţă bursa se opune ideii de monopol susţinând conceptul de piaţă liberă şi deschisă. De asemenea, bursa respectă anumite principii, tranzacţiile se efectuează conform unor reguli şi norme cunoscute de participanţi. Fiecare ţară stabileşte prin legi şi regulamente bursiere activitatea bursei. Tranzacţiile bursiere se efectuează întotdeauna de firme specializate (de tip broker / dealer) şi prin intermediul unui personal specializat (agenţi de bursă) care asigură stabilirea contractului între cererea şi oferta ce se manifestă pe piaţă.

1.2. Un istoric al burselor

Apariţia si formarea burselor de mărfuri este rezultatul unui proces evolutiv firesc care a început în urmă cu aproximativ 2000 de ani în Grecia şi Roma antică şi continua şi astăzi. De-a lungul istoriei bursa a trecut prin cinci faze dinstincte: oferirea ca dar, schimbul de marfă (barter), contractul cu plată si livrare imediata (spot), contractul cu plata si livrare ulterioară stabilirii preţului (forward) si contractul la termen (futures si options). Primele două faze datează de la începutul cilivizaţiei, iar a treia, contractul spot, poate fi considerată ca adevaratul inceput al pieţelor de marfă organizate.

Până in anul 1600 comerţul in Europa si Asia nu era suficient de intens pentru a permite sustinerea activitatii comerciantilor locali sau a pietelor locale. Existau târguri in care comercianţii locali schimbau marfurile lor locale pe marfurile exotice aduse din ţinuturile îndepărtate. Tranzacţiile se făceau prin schimbul in natură, marfă - contra marfa, din cauza cantitatii reduse de monedă. Acest tip de târg era organizat in: Grecia antica, Imperiul Roman si China.

Cu timpul au apărut târguri bine organizate si specializate, care funcţionau dupa reguli precise stabilind locul unde isi pot expune comerciantii marfa, cand si cum o pot vinde. Au apărut apoi asociaţii de comerţ care reprezentau interesele comerciantilor si tribunale speciale care interveneau in rezolvarea conflictelor.

Un prim pas in dezvoltarea comerţului s-a făcut prin introducerea “scrisori de targ” cu rol de mijloc de schimb. Aceste documente permiteau amânarea plăţii unei mărfi, deci o extindere a creditului oferind comercianţilor posibilitatea sa circule din târg in târg reglând plăţile prin anularea debitelor sau creditelor, platind la sfârşit eventualele datorii rămase, în bani. Astfel a apărut pentru prima dată piaţa spot (cash).

Istoricii consideră că rădăcinile comerţului la termen se află in sistemul de târguri medievale japoneze, fapt ce a permis Japoniei sa se dezvolte si sa organizeze piata la termen incepand cu anul 1697, aproximativ cu un secol inaintea SUA.

Denumirea de “bursă” provine din oraşul Bruges, unde aceste adunări se ţineau la Hotel de Bourses, numit aşa după un senior din vechea si nobila familie Van den Boursen. Aici se întâlneau bancherii si negustorii pentru a negocia bani, metale preţioase, hârtii de valoare si mărfuri. Mai apoi toate locurile de intalnire ale comerciantilior au primit denumirea de burse.

Prima bursă în accepţiunea modernă a fost cea înfiinţată la Anvers in anul 1531 aici se incheiau tranzacţii cu mărfuri coloniale. In anul 1554 s-a înfiinţat la Londra o bursă intitulată “Royal Exchange”, care incepând cu anul 1773 s-a axat numai pe schimbul de afecte financiare (I. Popa - Bursa, vol. I - II, Ed. Adevărul, 1993)

In 1639 apar la Paris o serie de agenţii de schimb in domeniul negocierii titlurilor de valoare, apoi la Toulouse si Rouen, iar apoi la Montellier.

La începutul sec. XVII la Amsterdam mărfurile se puteau negocia in baza contractelor “options” prin care se putea permitea convenirea unui preţ in baza căruia cumpărătorul obţinea de la vânzător dreptul de a cumpăra o cantitate de marfă la o dată stabilită în viitor.

Incepând cu anul 1700 au mai fost înfiinţate burse la: Basel (1669), Paris (1724), Viena (1761), NEY YORK (1792), Bruxeles (1801), Milano (1833), Roma (1827), Madrid (1831), Geneva (1850), Tokyo (1855).

În 1848 ia fiinţă cea mai mare bursa de cereale din Chicago Board of Trade ca urmare a deciziei celor mai mari comercianti de grane.

În 1874 negustorii formează Bursa de Produse din Chicago unde se comercializează unt, ouă, păsări domestice şi alte produse agricole.

În 1972, CME inaugurează tranzacţionarea contractelor futures pe valute - primele contracte futures financiare, iar in 1975 CBOT lanseaza primele contracte pe rata dobanzii. In 1982 Kansas City Board of Trade initializeaza primele contracte futures pe indici bursieri.